Mediul ambiant exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele mai importante este acţiunea asupra sănătăţii. Acţiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variată şi complexă; ea poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, aşa zisul disconfort, până la perturbări puternice ale stării de sănătate.
Acţiunea aerului poluant asupra organismului şi sănătăţii este în funcţie de o serie de factori, care în mare, pot fi împărţiţi în factori care ţin de poluanţi şi factori care ţin de organismul uman.

Factorii care ţin de poluanţi sunt reprezentaţi de:
• Natura poluanţilor – sub acest aspect se ştie că prin structura lor chimică sunt poluanţi mai nocivi, mai activi în acţiunea lor asupra organismului şi poluanţi mai puţin nocivi.
• Concentraţia în care se găseşte poluantul: în general cu cât concentraţia poluantului este mai mare cu atât acţiunea sa este mai puternică şi bineînţeles invers.
• Timpul de acţiune – cu cât acest timp este mai îndelungat cu atât acţiunea nocivă a poluantului este mai puternică.
• Numărul poluanţilor prezenţi concomitent în atmosferă reprezintă un alt factor care trebuie luat în considerare; foarte rar găsim un singur poluant, de cele mai multe ori chiar aceeaşi sursă produce un număr mai mare de poluanţi, iar numărul acestora creşte în cazul prezenţei mai multor surse de poluare. În condiţiile prezenţei mai multor poluanţi se pot produce două fenomene şi anume: ca poluanţii respectivi să aibă o acţiune antagonică şi să se anihileze unii pe alţii, fapt mai rar întâlnit sau din contră, să acţioneze sinergic asupra organismului şi să se potenţeze reciproc, situaţie mai frecvent întâlnită.

Factori care ţin de organismul uman:
• Vârsta persoanelor expuse – este mai ales cazul copiilor, care sunt mult mai sensibili decât organismele adulte.
• Sexul persoanelor expuse – femeile sunt mai sensibile la poluarea atmosferică, mai ales în anumite momente fiziologice ca: graviditatea, alăptarea şi chiar în timpul menstruaţiei.
• Starea de sănătate – o sensibilitate mai mare faţă de poluarea atmosferică o reprezintă şi persoanele suferinde, mai ales de insuficienţe renale, insuficienţe hepatice, insuficienţe respiratorii.
• Activitatea fizică intensă – poate constitui şi ea un factor de creştere a sensibilităţii organismului datorită faptului că în timpul desfăşurării acestor activităţi creşte frecvenţa respiraţiei, creşte frecvenţa circulaţiei sângelui, ceea ce duce implicit la creşterea cantităţii de poluanţi care pătrund în organism în aceeaşi perioadă de timp.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii clasifică poluanţii atmosferici după acţiunea lor în:
• Poluanţi iritanţi ca pulberile, oxizii sulfului, oxizii azotului, substanţele oxidante etc.; Bioxidul de sulf, ca şi pulberile exercită efecte iritante asupra căilor respiratorii, mai ales asupra căilor superioare. Într-o anumită măsură poate produce leziuni şi asupra căilor respiratorii inferioare şi chiar la nivelul alveolelor pulmonare, dacă se găseşte adsorbit pe pulberi, pătrunderea sa fiind de fapt determinată de mărimea pulberii care îl vehiculează. În aceste condiţii acţiunea sa este mai puternică, iar consecinţele sunt mult mai grave.

Bioxidul de sulf produce o serie de manifestări iritative ca: salivaţie abundentă, expectoraţie, tuse, spasme ale căilor respiratorii cu dificultate în respiraţie. Concomitent acestor manifestări sub acţiunea bioxidului de sulf se constată şi pierderea mirosului şi a gustului, apariţia unui oarecare grad de leucopenie şi inactivarea unor enzime cu rol în metabolismul glucidic.
Dioxidul de azot este de 4 ori mai iritant decât monoxidul de azot. Acţiunea iritantă asupra căilor respiratorii este asemănătoare cu a bioxidului de sulf, dar fiind mai puţin solubil, dioxidul de azot pătrunde mai adânc în căile respiratorii, uneori chiar până la alveolele pulmonare, unde în concentraţie mare, poate produce edemul pulmonar acut. În general, însă, principalele simptome constau în hipersecreţii, dificultate în respiraţie până la dispnee, încetarea mişcărilor cililor, vibraţii şi creşterea agresivităţii germenilor. Chiar concentraţii mici de dioxid de azot poate duce la infecţii îndelungate.
În schimb, monoxidul de azot, deşi mai puţin iritant, are o acţiune toxică, în sensul combinării cu hemoglobina şi formării methemoglobinei cu influenţe asupra transportului de oxigen şi determinând fenomene asfixice mai ales la copii.
• Poluanţi fibrozanţi sunt reprezentaţi în primul rând de pulberi şi sunt întâlniţi, mai ales în mediul industrial, unde determină fibroze, scleroze pulmonare, denumite pneumoconioze, afecţiuni care au fost considerate multă vreme ca boli profesionale.
• Poluanţi alergizanţi, mai ales organici ca: polenul, puful, părul, dar şi anorganici;
Poluanţii cu acţiune alergizantă pot fi încadraţi în pulberi şi gaze.

Pulberile alergizante se împart în pulberi minerale şi pulberi organice. Pulberile minerale au rol alergic, cele mai cunoscute sunt: cuarţul şi silicaţii care provoacă pneumoconioze pe un fond de sensibilizare a organismului.

Pulberile organice sunt considerate pe drept ca principalii factori alergizanţi din atmosferă poluată. Aici putem încadra, în primul rând, pulberile vegetale ca cele de ceai, cacao, turnesol, muştar, cafea, etc. Tot ca alegizanţi organici sunt încadrate unele ciuperci ca: Aspergilus, Penicilinium, Cladosporium şi alţii, care se dezvoltă pe pereţii igrasioşi din locuinţe producând frecvent alergii respiratorii sau cutanate, mai ales la copii. Polenul unor flori, arbori sau graminee este binecunoscut în declanşarea sezonieră a unor crize de astm.

Referatul Influenta mediului poluant asupra sanatatii - chimie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.