Romanul „Moromeţii”, scris de Marin Preda, a cărui originalitate stă fără îndoială în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezintă foarte bine povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliştea-Gumeşti, care cunoaşte de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolica destrămare.
In volumul I satul e înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, într-o perioada in care timpul era „foarte răbdător cu oamenii”. De asemenea întâiul volum este în întregime concentrat asupra unui singur personaj, desfăşurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete.
La fel ca toţi sătenii, in afara unor familii mai înstărite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Bălosu, şi familia Moromete nu are trai foarte uşor, ei, în special părinţii, fiind apăsaţi de multe impozite, foncirea şi alte neajunsuri dar ele pot fi încă suportate de capul familiei care se adună cu plăcere duminica, la taifas, in „poiana lui Iocan” unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevărate dueluri ale inteligenţei. Ilie Moromete stăpâneşte absolut peste o familie a cărei gospodărie pare solidă si grija conducatorului ei este s-o menţina intactă. E pentru întâia oară când in literatura româna ţăranul nu este stăpânit de ideea de a avea pământ, ca şansă a fericirii sale, ci de a şi-l păstra.
Capul familiei este dotat, pe lângă o filozofie asupra vieţii şi cu o voinţă de a rezista la tot ce contravine gustului său de trai liniştit, confortabil, într-o gospodarie mijlocie. Astfel, dacă Moromete nu face mari speculaţii, el caută să profite de instituţiile capitaliste – nu se sfieşte să ia bani cu împrumut de la bancă spre a-şi cumpăra oi si cai, îşi pune la muncă familia, el rezervându-şi rolul de stăpân, pierde timpul in lungi conversaţii cu prietenii, discuta politică – are păreri îndrazneţe despre regalitate si nu se sinchiseşte de legionari. Singura sa grija e de a-şi achita impozitele şi datoriile contractate, tărăgănând, amânând cat mai mult scadenţele, fără să înstrăineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija bărbatului de a nu-şi lăsa familia fără nimic.
Familia Moromete nu este una chiar obişnuită, copiii fiind împărţiţii în două tabere, una formată din copiii din prima căsătorie a lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nilă, Achim, şi a doua compusă din fete şi Niculae, care era mai mult neutru. El fiind cel mai mic din familie, putem spune că este şi cel mai sensibil, lucru care îl făcea să plângă foarte repede. Moromete nu prea era interesat de soarta mezinului, pentru el copilul fiind doar o persoană care trebuia trimisă cu oile, de aceea atunci când acestuia i s-a făcut rău la serbarea şcolară Moromete nu a ştiut ce să facă. Niculae are un rol important deoarece reuşeşte să-şi înduplece tatăl să facă altceva decât şi-a plănuit, adică să-l convingă că el nu are nevoie de pământ ci are nevoi de şcoală, lucru cu care Moromete nu a fost de acord la început, dar apoi a îndeplinit voinţa băiatului.
O altă componentă a familiei este mama, Catrina Moromete care în primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferenţiază aici este viaţa ei dublă, în vis şi realitate, şi frica morbidă de Diavol, fiind foarte credincioasă, mustrându-şi adesea soţul pe motivul că nu merge la biserică. Ea este supusă bărbatului, luând şi bătaie de la acesta din cauza celor trei băieţi, temătoare de copiii vitregi, are un glas "îndepărtat şi îmbulzit de gânduri". Mai târziu, ura cumplită împotriva bărbatului o va scoate din anonimat.
O scenă importantă din viaţa Moromeţilor este cea a cinei, în care descriindu-se poziţiile la masă se arată statutul fiecăruia în cadrul familiei. Astfel modul în care sunt aşezaţi la masă sugerează şi anticipează viitoarele conflicte care vor determina destrămarea familiei. Mama împreună cu fetele stăteau în partea dinspre vatră, sugerându-se astfel faptul că ele asigurau buna desfăşurare a cinei. Locul lui Niculaie denotă faptul că este neglijat de familie, iar cei trei băieţi, Paraschiv, Nilă şi Achim au o poziţie centrifugă, semn al dorinţei lor de a părăsi casa părintească, atraşi de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai înalt loc din jurul mesei stătea Moromete, acest lucru reliefând autoritatea lui paternă. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care şi-a conservat într-o formă aproape intactă structura , dar nu şi mentalitatea.
O alt situaţie semnificativă este şi perioada secerişului. Prin acest eveniment ni se arată ordinea cu care Ilie Moromete şi-a orânduit copii, fiecare având bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine într-o anumită perioadă de timp. Pentru Niculaie acest an reprezintă iniţierea sa în tainele secerişului, el mergând pentru prima oară cu familia la secerat.
Un lucru demn de remarcat în roman este conflictul între cele doua grupuri de copii, datorat în special pământului, o dovadă fiind faptul că Paraschiv, bănuind că surorile lui ţin comori ascunse intr-o ladă, o sparge. Între Ilie Moromete şi cei trei fii ai săi există o relaţie mai specială, pe care însă el nu o arată foarte bine, fiind autoritar cu toată lumea. Însă această atitudine este răsplătită într-un mod nu foarte cuviincios de către băieţi, ei murmură şi-l vorbesc de rău în sat că a dat porumbul ieftin, şi că "el nu face nimic", "stă toată ziua". "A face ceva" înseamnă a face bani. Tinerii Moromete au simţul acumulării burgheze, iar modelul lor e Tudor Bălosu, semnul noilor relaţii capitaliste în economia satului. Dragostea bărbatului nu întârzie să apară, el având o concepţie patriarhală şi, voind să-şi lecuiască fii de boala câştigului, îi lasă să se ducă de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmează, şi stimulaţi de Guica, sora rea a tatălui, care le spune că fetele vor să le fure averea, ei plănuiesc să fugă cu oile şi caii la Bucureşti. Presat de fonciire şi de bancă, Moromete acceptă să-l lase pe Achim să plece cu oile la Bucureşti pentru a câştiga bani. Când îşi dă seama că Achim nu se va mai întoarce, Moromete se gândeşte să vândă caii, daţi in grija lui Paraschiv si Nilă. Aceştia însă se opun şi încearcă să fugă, dar ţăranul află că ei vor să-l jefuiască şi să-l părăsească şi îi opreşte. E momentul în care începe declinul personal. Spargerea familiei duce la prăbuşirea lui morală. Scena finala în care, dupa ce, pentru a-şi îmbuna feciorii Moromete se răzbună pe nevastă, scos din răbdări, loveşte pe Paraschiv si Nilă cu parul, explicând toata tactica sa, atitudinea faţă de realităţile crispante din jur : «- Atâta timp cât trăiesc eu, ori faceţi cum zic eu, ori dacă nu, să plecaţi. Am muncit şi am trudit şi am luat pământ ca să trăiţi voi bine . De ani de zile mă zbat să nu vând din el, să plătesc fonciirea fără să vând, ca să vă rămâie vouă întreg, orbilor şi sălbaticilor la minte . Şi […] acum săriţi la mine… că v-am furat munca voastra ! Bolnavule după avere !… O să-ţi mănânce capul averea, să ţii minte de la mine! »
Moromete nu e deci setos de pământ, averea nu reprezintă pentru el un scop ci numai un mijloc de a trăi în oarecare tihnă, cu iluzia, dacă nu cu certitudinea independenţei. Când însă Paraschiv si Nilă nu inţeleg lupta tatălui cu instrumentele puterii statului,jandarmul şi perceptorul, fug şi ei la Bucureşti cu caii.

Referatul Imaginea familiei in romanul Morometii - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.