Generalităţi şi despre “Concert din muzică de Bach”

Alături de Camil Petrescu, Hortenzia Papadat-Bengescu a contribuit la modernizarea prozei româneşti. Prozatoarea s-a format în asmotfera cenaclului literar Sburătorul, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu.
Prin creaţia sa, Hortenzia Papadat-Bengescu se plasează la confluenţa tradiţiei cu inovaţia. Astfel în proza Hortenziei Papadat-Bengescu se pot identifica o sumă întreagă de procedee de o surprinzătoare noutate: interiorizarea lumii într-o conştiinţă; exteriorizarea sufletului; autoanaliza (pers. I); personajul reflector; multiplicarea vocilor subiective.
Alături de aceste modalităţi moderne, întâlnim elemente specifice romanului tradiţional: analiza psihologică a celor mai fine mutaţii sufleteşti (pers. a III-a); interesul pentru social, pentru descrierea mediului, a societăţii; interesul pentru construcţia de personaje, personaje caracter: parvenitul, snobul, ipocritul, amanta, etc.

Opera:
Nuvele şi schiţe: Ape adânci (1919), Sfinxul (1920), Femeia în faţa oglinzii (1924)
Mici romane: Balaurul (1923), Romanţa provincială (1925)
Contribuţia cea mai valoroasă: Ciclul Hallipa- Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938)
Piese de teatru: Bătrânul
Cea mai importantă contribuţie este proza de faptură psihologică, prin care se dovedeşte un analist subtil al sufletului feminin.

Ciclul Hallipa
Ciclul Hallipa este al doilea roman ciclic din literatura română, după ciclul Comăneştilor a lui Duiliu Zamfirescu. Este vorba despre un roman-cronică de familie, care urmăreşte existenţa unor familii pe mai multe generaţii.
a). Preistoria familei...
...Hallipa şi a familei Drăgănescu nu este prezentată în roman, decât sugerată. În fiecare familie însă există un bătrân sau o bătrână, un înaintaş a cărui existenţă trebuie ascunsă cu grijă. Astfel una din preocupările noilor îmbogăţiţi este de a ascunde originea joasă, descendenţa obscură. Astfel, indirect aflăm informaţii despre tatăl Leonorei, care a fost perceptor la Mizil; tatăl lui Drăgănescu a fost cârciumar; bătrâna Gramatula s-a îmbogăţit fabricând alcool din cereale; baba Smoala, prin numele ei, indică sursa îmbogăţirii.
b). Generaţia următoare...
...reprezentată de Drăgănescu şi Doru Hallipa munceşte încă pentru a menţine şi pentru a spori averea acumulată de înaintaşi. Pe măsura îmbogăţirii cresc şi pretenţiile şi paralel dorinţa de a ascunde un trecut compromiţător. Alături de parvenitismul primei generaţii, se conturează o nouă trăsătură: snobismul. Urmaşii primei generaţii se preocupă de salvarea aparenţelor, de însuşirea unui mod de viaţă monden. Bătrânii, bolnavii, bastarzii sunt marginalizaţi şi ascunşi cu grijă. Modelul lumii mondene este Elena Drăgănescu. Astfel ea îşi face un adevărat program de îndatoriri mondene: îşi fixează o zi şi o oră de primire; copilul este crescut de o guvernantă londoneză; organizează reuniuni mondene, concerte, la care participă lumea bună. Toată existenţa ei se desfăşoară conform etichetei, codului monden.
c). A treia generaţie...
...cuprinde exemplare devitalizate. Reprezentanţii acestei generaţii nu mai trebuie să muncească pentru averea moştenită, le permite o existenţă de lux şi plăceri. Pe plan sufletesc aceste personaje se caracterizează prin sterilitate, prin imposibilitatea de a trăi sentimente autentice, profunde. Se pare că aceste personaje, care nu mai găsesc un sens viabil existenţei lor. Până şi iubirea se reduce la satisfacerea unor instincte primare. Stăpânite de plictiseală, aceste personaje nu mai ştiu cum să-şi omoare timpul.
d). In ultimul roman...
...al ciclului Hortenzia Papadat-Bengescu încearcă să găsească o soluţie de salvare prin revenirea la rădăcini, respectiv prin reântoarcerea Elenei Drăgănescu la ţară pe moşia familiei. Revenirea este însă tardivă şi imposibilă.
Cel mai reuşit roman al ciclului este:


Concert din muzică de Bach


În acest roman interesul prozatoarei se concentrează asupra cuplurilor: Elena-Drăgănescu, Lina-Rim, Ada Razu-Maxenţiu. Nici unul din aceste cupluri nu se bazează pe iubire, ci exclusiv pe interes. Astfel Elena s-a căsătorit cu Drăgănescu, pentru a ascunde o dezamăgire senitmentală, şi pentru a face o partidă bună; Lina se căsătoreşte cu dr. Rim pentru a ascunde existenţa unui copil nelegitim, Sia, făcut cu Lică Trubadurul. Ada Razu se căsătoreşte cu prinţul Maxenţiu pentru a dobândi un titlu nobilar unei averi câştigate prin mijloace dubioase de tatăl ei.
După cum sugerează şi titlul, este vorba despre organizarea unui concert de către Elena Drăgănescu, la care să ia parte familia şi lumea bună.
Romanul nu are acţiune propriu-zisă pentru că romanciera cultivă a proză de observaţie psihologică.
Lumea prezentată de Hortenzia Papadat-Bengescu se defineşte prin câteva trăsături specifice: parvenitismul, reprezentat prin Lică Trubadurul, snobismul - Elena Drăgănescu, Nory, Mini, Coca-Aimeé, boala - Maxenţiu, gemenii Hallipa, Sia.
Hortenzia Papadat-Bengescu este prima romancieră, care acordă o atenţie deosebită bolii. Ea nu este interesată de apectul clinic al bolii, de echilibrul fragil dintre viaţă şi moarte, ci este preocupată de echilibrul dintre fizic şi psihic, dintre exterior şi interior. Alături de cazuri de degeneraţi, ca Sia, gemenii Hallipa, romanciera urmăreşte cazul lui Maxenţiu, decimat de TBC. Pentru bolnavii din clinica doctorului Walter, boala devine un mod de existenţă.
Cu totul particulară este situaţia lui Maxenţiu. Din momentul descoperirii bolii, personajul renunţă la orice altă preocupare pentru a urmări toate manifestările bolii sale. Întreaga sa atenţie se concentrează exclusiv asupra propriei persoane, asupra interiorului sau: Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea aşa, cum vede chirurgul un trup deschis, îl vedea cu un fel de apuitate tactilă ca şi cum, pe fiecare parte a trupului, sensibilitatea îi dezvolta mii de ochi, întorşi înăuntru. Erau în adevăr acolo, caverne şi gropi, precipitări de ape roşii, vaduri pe care Maxenţiu, ca un turist tragic, le vizita amănunţit în fiecare zi...
O altă trăsătură a acestei lumi este erotismul. Sunt prezentate diferite cazuri de la iubirea senzuală la decepţia sentimentală, de la deplina comuniune spirituală la gheaţa instinctuală.

Elena Drăgănescu

Este personajul, care deţine atenţia romancierei, fiind prototipul lumii mondene. După a decepţie sentimentală (ruperea logodnei cu Maxenţiu), şi din motive materiale, se căsătoreşte cu Drăgănescu. Fiinţă rece, care se stăpâneşte perfect, judecând lucid pe cei din jurul său, Elena-şi construieşte o existenţă mondenă, refugiu dintr-o căsătorie lipsită de iubire. Existenţa zilnică se desfăşoară după un adevărat cod de obligaţii mondene: îşi fixează o zi şi o oră de primire, copilul este crescut de o guvernantă londoneză, organizează reuniuni mondene, la care participă lumea bună.
O altă modalitate de a evada din căsnicia cu Drăgănescu este muzica. Pasiunea pentru muzică are însă şi un aspect particular de diferenţiere faţă de ceilalţi. Încontestabil, că Elena trăieşte cu pasiune muzica, dar reuniunile mondene îi dau un aer de snobism.
Existenţa ordonată în atâtea constrângeri mondene, atitudinea distantă faţă de ceilalţi, pasiunea pentru muzică, de care face prea mult caz, o fac pe Elena reprezentanta snobismului acestei lumi. Cu toate acestea, prin cultură, sensibilitate, maniere, ea este superioară celor din jurul său. Pasiunea pentru muzică o apropie de Marcian, în care se pare că descoperă sensibilitatea, tandreţea, rafinamentul, care-i lipseau lui Drăgănescu. În această fiinţă rece, care îşi stăpâneşte perfect reacţiile sufleteşti, iubirea faţă de Marcian va provoca o tulburare şi o schimbare profundă.
Elenei i se pare că descoperă o deplină comuniune spirituală cu muzicianul Marcian. Luciditatea, stăpânirea de sine se opun la început invaziei iraţionalului, dar treptat, Elena nu mai poate stăpâni anarhia sentimentelor. Evadarea în lumea muzicii şi iubirea pentru Marcian se dovedesc a fi iluzorii, nereuşind să o salveze dintr-o existenţă lipsită de căldura sentimentului.