George Enescu s-a nascut in 19 august 1881. Acesta se trage din parinti romani mai exact din Liveni, judetul Dorhoi, in inima Moldovei.
Enescu intruchipeaza nobletea sufleteasca ; invidia si meschineriile fiindu-i necunoscute. Are mai multe ambitii dintre care cea mai evidenta este sa compuna si sa faca muzica.
Felul sau de trai este foarte modest ; totusi nu s-au auzit niciodata cuvinte de ura sau de ciuda, ci numai expresia recunostintei sale.
Iubeste Franta si Franta il iubeste. Parisul l-a primit cand abia implinise 13 ani ; era proaspat sosit de la Viena, unde venise din Romania sa natala. Studiile muzicale le-a desavarsit la Conservator, unde a avut ca profesori pe Massenet, Faure, Gedalge si Marsick ; drept colegi I-a avut pe Cortot, Thibaud, Ravel, Ducasse, Schmitt, Auber si inca altii din aceeasi mare scoala. Dragostea sa profunda este legata de clasicii si de romanticii germani, de Wagner si de Brahms, iar mai intai de toate de Beethoven si de Bach.
Intr-o alta idee apare evident ca Enescu, artistul, este uluitor. Majoritatea oamenilor sufera de a fi prea putin sau prea tarziu inzestrati. Dimpotriva, el a suferit tocmai de pe urma precocitatii si excesului darurilor sale. La 13 ani canta la fel de stralucit atat la vioara cat si la pian, si era autorul mai multor Uverturi. La 16 ani a compus Poema Romana, care din pacate a avut un imens succes, fapt ce I-a nelinistit in maere masura pe dascalii sai. Elevii straluciti plac in conservatoare dar naturile exceptionale inspira teama. Talentul se cultiva, dar geniul nelinisteste.
Odata cu studiile terminate, Enescu duce o viata de virtuoz si in acelasi timp de compozitor.