Rabelais. Gestul lui de eliberare intelectuală devine reprezentativ pentru întreaga sa patrie, care, prin minţile sale cele mai luminate, începuse pe atunci să repudieze spiritul medieval spre a-şi crea o cultură nouă.
Cîţiva ani mai tîrziu, această cultură nouă se va numi restitutio litterarum, reconsiderarea şi reaşezarea la locul de cinste a literaturilor vechi, greacă şi latină. Cînd, în secolul al XVIII-lea, s-a înfiripat o filozofie a istoriei, a culturii în general, perioada aceasta a căpătat şi în Franţa, ca şi în Italia, denumirea de Renaştere, „cea mai mare revoluţie progresistă din cîte trăise omenirea pînă atunci" (Engels).
în ultimii patruzeci de ani, istoria literară burgheză din ţările catolice — Toffanin în Italia, Gilson în Franţa, urmaţi de numeroşi emuli — s-a străduit în fel şi chip să submineze acest adevăr, să atenueze sau să conteste caracterul revoluţionar al Renaşterii, punîndu-i în discuţie originalitatea şi înfăţişînd-o ca pe o prelungire a evului mediu, caracterizată printr-o cunoaştere mai adîncă, mai filologică, a civilizaţiei greco-romane, mulţumită zelului, cu scopuri exclusiv ştiinţifice, al unui pretins „umanism catolic". Renaşterea a fost, incontestabil, o revoluţie pe plan suprastructural — în arte, litere, filozofie şi ştiinţe ale naturii — fiindcă a corespuns unor noi raporturi sociale impuse de un nou mod de producţie şi de circulaţie a bunurilor materiale.
în Franţa, unificată în linii mari după încheierea războiului de o sută de ani (1337—1453), se înfăptuiseră condiţiile creării unei pieţe naţionale şi noi relaţii comerciale apăruseră, aşadar, în formele incipiente ale capitalismului. Recentele descoperiri geografice şi începuturile exploatării „Lumii Noi" de către spanioli şi portughezi au dat un avînt nebănuit comerţului maritim, îngrămădind imense bogăţii în mîinile oamenilor de afaceri din ţările apusene. „Limitele vechiului orbis terrarum fură sfărîmate, pămîntul fu descoperit, de fapt, abia acum; tot acum se puseră bazele comerţului mondial de mai tîrziu, precum şi ale transformării meseriilor în manufactură" (Fr.Engels, prefaţă la Dialectica naturii).
Revoluţia aceasta economică nu aducea nimic bun orînduirii feudale, deoarece acumula bogăţii aproape exclusiv în mîinile clasei progresiste a vremii, burghezia, a cărei importanţă socială şi politică creştea pe măsura consolidării bazei sale materiale. De multă vreme burghezia franceză colabora cu monarhia, avînd cu aceasta un ţel comun; slăbirea feudalităţii şi înfăptuirea unui stat unificat, cît de cît centralizat, şi administrat de un aparat funcţionăresc burghez. Forma aceasta modernă de stat se întăreşte considerabil în secolul al XVI-lea, cînd se legalizează venalitatea funcţiilor, accesibile prin acest sistem numai clasei avute, burgheziei. Se înteţeşte, astfel, lupta de clasă a acesteia împotriva nobilimii feudale. Această luptă nu mai ia acum formele violente din secolele al Xl-lea — al Xll-lea, cînd cu mişcarea de eliberare a oraşelor de sub suzeranitatea seniorilor, ci una de dezagregare a vechilor cadre ale aristocraţiei de origine militară, proprietară de castele, domenii şi iobagi. Burghezia îmbogăţită pătrunde în rîndurile ei prin mijlocirea demnităţilor şi a slujbelor de stat şi sub denumirea, la început batjocoritoare, de „nobilime de robă", înlătură nobilimea de străveche obîrşie feudală din funcţiile cele mai lucrative, din finanţe şi justiţie. O combate totodată şi cu arme ideologice, acelea ale unei culturi noi. Reforma şi Renaşterea reprezintă formele cele mai caracteristice ale
6
acestei suprastructuri elaborate de noile raporturi sociale şi folosite de burghezie pentru a săpa temeliile orînduirii feudale, dimpreună cu ale Bisericii catolice, sprijinitoarea acesteia pe plan ideologic.
Reforma religioasă, fie că este vorba de evanghelismul lui Jacques Lefebvre (sau Lefevre) d'Etaples1, veleitate de întoarcere, fără a rupe cu Roma, la un creştinism purificat, primitiv, fie, mai ales, dacă luăm în considerare calvinismul, forma radicală, hotă-rît antipapală a Reformei, cu dogme şi cult deosebite de cele catolice, mişcarea aceasta de revoltă faţă de Biserica romană, pregătită de frecventele „erezii" medievale, ca aceea a „Catharilor" albigensi, avea un puternic substrat de clasă. în Ludwig Feuerbach si sfîrşi-tul filozofiei clasice germane ,~FT .TLngels a demonstrat că, din secolul al XlII-lea şi pînă la Renaştere inclusiv, răscoalele maselor populare conduse de burghezie s-au manifestat adesea sub formă religioasă, au proclamat dorinţa unui cult simplificat, a unui crez mai puţin subtil şi, mai ales, desfiinţarea ierarhiei bisericeşti ai cărei înalţi prelaţi rivalizau în averi, fast şi fărădelegi cu marii seniori feudali. Anticlericalismul reformatorilor religioşi mai avea un aspect: antimonahismul; prea multe ordine călugăreşti, prea multe mănăstiri, focare de trîndăvie şi ignoranţă, fără a mai vorbi de nocivitatea direct simţită a dominicanilor, cinul care procura cadre temutei inchiziţii. După exemplul lui Luther, care, prin reforma lui smulsese catolicismului o bună parte din Germania, răzvrătiţii împotriva Romei apar şi în alte ţări: Calvin în Franţa, statornicit apoi în Elveţia, Knox în Scoţia, Zwingli în Elveţia alemanică şi alţii. Peste tot unde Reforma triumfa, consecinţele ei politico-sociale, cu colorit revoluţionar vădit, nu întîrziau să se arate: desfiinţarea mănăstirilor şi secularizarea bunurilor bisericeşti, în primul rînd. în Franţa, calvinismul n-a reuşit să se impună ca religie de stat, a fost persecutat chiar de Francisc Ir începînd de la Afacerea Placardelor (1535), şi persecuţia a dezlănţuit mai tîrziu (1562— 1593) crunte războaie religioase. Iată de ce, în faza de efervescenţă din prima jumătate a secolului al XVI-lea, manifestările antifeudale şi chiar antimonarhice ale protestantismului francez au căpătat, pe planul polemicilor ideologice, o deosebită virulenţă.
Deşi mai puţin aparent la început, Renaşterea a constituit o primejdie nu mai puţin gravă pentru orînduirea feudală şi pentru meterezul ei ideologic, Biserica romano-catolică. înainte de a impune o poezie nouă, de inspiraţie păgînă, prin Pleiada însufleţită de Ronsard şi Du Bellay, Renaşterea s-a manifestat în Franţa prin umanism şi elemente de filozofie materialistă. Ambele îşi aveau obîrşia în Italia, dar au întîlnit peste Alpi un teren prielnic, deoarece conveneau de minune intelectualităţii burgheze dinFranţa, în lupta ei împotriva Bisericii catolice şi a obscurantismului ei teologic. Umanismul, în sensul lui iniţial, italian, însemna dragoste faţă de humaniores Utterae, literatura profană a celor vechi, în opoziţie cu literele „sacre", Biblia şi scrierile teologice. Ocupîndu-se cu descoperirea şi publicarea cît mai corectă a textelor latine şi greceşti din manuscrisele bizantine sau medievale timpurii, umaniştii au fost în primul rînd filologi. Ca editori de opere literare comentate din punct de vedere al limbii şi al stilului, ei nu prezentau vreo
1 Teolog preieformist (1455 — 1537), autorul primei traduceri integrale a Bibliei în limba franceză (n. ed. Rabelais, E.L.U., 1962).
primejdie gravă pentru Biserică. Cînd însă, după pilda lui Erasm, Lefebvre d'EtapIes începe să aplice Bibliei aceleaşi metode, pentru a demonstra că evangheliile, temelii ale dogmelor catolice, nu sînt decît nişte versiuni defectuoase, cu interpolări tardive, traduse arbitrar şi cu multiple contrasensuri după intermediare greceşti, ele însele de origine îndoielnică, aceeaşi Biserică romano-catolică s-a alarmat, şi „evangheliştii" au început a fi persecutaţi. Umanismul francez a elaborat însă şi a pus în circulaţie şi unele idei morale dintre cele mai fecunde. Dezvoltînd o convingere a lui Erasm, marele scriitor şi erudit olandez, care aparţine prin atîtea fire culturii franceze a Renaşterii, un Guillaume Bude, în De Philologia (1530), un Etienne Dolet, în Thesaurus linguae latinae (1536), au repetat că adîncirea limbilor şi a literaturilor vechi are o deosebită valoare pedagogică: transforma sufleteşte pe studioşi, îi face mai blînzi, mai afabili, mai apţi a servi societatea.

Referatul Gargantua si Pantagruel - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.