A. Introducere. Evoluţia transportorilor feroviare de-a lungul timpului

Alături de agricultură şi industrie, transporturile alcătuiesc o ramură de cea mai mare importanţa în dezvoltarea economiei naţionale.
Construcţia de căi ferate în ţara noastră a început la mijlocul secolului al XIX lea. Primele linii intrate in exploatare au fost Oravita – Baziaş 1854, Cernavodă – Constanţa în 1860 şi Bucureşti Filaret – Giurgiu în 1869. Cele mai multe linii au fost date în exploatare în perioada 1870 – 1914. În perioada interbelică s-au adăugat câteva linii noi, între care calea ferată transcarpatică Vatra Dornei – Ilva Mică. Totuşi lipseau unele legături între arterele principale, ceea ce ducea la o slabă deservire cu mijloace feroviare a unor regiuni ale ţării.
Pentru remedierea acestei situaţii au fost construite mai multe linii de legătură printre care : Făurei – Tecuci, Bucureşti – Roşiori de Vede – Caracal, Salva – Vişeu de Jos, Bumbeşti – Livezeni, Piatra Neamţ – Bicaz, Rovinari – Târgu Jiu, Strehaia – Motru ş.a. Unele dintre aceste linii au prezentat trasee dificile, necesitând săparea a numeroase tuneluri sau construirea unor viaducte prin munţi, corectări de pante şi consolidări de versanţi (ex.Valea Jiului).
S-a trecut totodată la modernizarea transportului feroviar prin electrificare. Lungimea totală a reţelei de căi ferate este în prezent de peste 11.300 Km, din care 33% este electrificată. Orientarea generală a liniilor este influenţată de prezenţa Carpaţilor (care sunt traversaţi de 10 linii) şi de aşezarea în sudul ţării al Capitalei, către care converg principalele trasee.



Bucureştiul este primul centru feroviar al ţării, din care pornesc 8 linii magistrale, cele mai multe legându-se, mai departe, cu trasee internaţionale.
Acestea sunt:
1. Bucureşti – Timişoara (cu varianta prin Roşiori de Vede sau Piteşti, până la Craiova), având 2 puncte de frontieră : Moraviţa şi Jimbolia;
2. Bucureşti – Arad – Curtici, prin Braşov, Făgăraş, Sibiu, Deva;
3. Bucureşti – Oradea – Episcopia Bihorului, prin Braşov, Sighişoara, Teiuş, Cluj-Napoca;
4. Bucureşti – Satu Mare – Halmeu prin Braşov, Ciceu, Deda, Dej, Baia Mare;
5. Bucurşti – Vicşani, prin Ploieşti,Mărăşeşti, Bacău, Suceava:
6. Bucureşti – Ungheni, prin Ploieşti, Mărăşeşti, Tecuci, Iaşi;
7. Bucureşti – Galaţi prin Urziceni, Făurei, Brăila;
8. Bucureşti – Mangalia, prin Feteşti, Cernavodă, Constanţa.
Din toate aceste magistrale se desprind alte linii secundare care fac legătura cu toate marile oraşe ale ţării.
Principalele noduri feroviare din care se ramifică mai mult de 5 linii ferate sunt : Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Timişoara, Arad, Oradea, Făurei, Roşiori de Vede.
La nivelul anului 1990 transportul de persoane pe calea ferată a fost de 407.931.000 călători.

Referatul Evolutia transporturilor feroviare - alte pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.