Eusebiu Camilar s-a născut la 7 octombrie 1910, în comuna Udeşti, judeţul Suceava, într-o familie de ţărani săraci. După terminarea liceului, s-a înscris la Universitatea din Iaşi. în această perioadă a început să scrie, a publicat pentru prima oară în 1929, în revista Moldova literară. Primul volum, intitulat Chemarea cum-penelor, cuprinzind o parte din întîile sale creaţii poetice, apărut în 1937, consemnează alinierea autorului la nonconformismul de expresie atunci la modă. Prin substanţa autobiografică exaltă originea umilă şi marchează adeziunea la universul celor mulţi. Scriitorul a desfăşurat o vastă activitate pe tărîmul prozei, realizînd o serie de lucrări remarcabile, care şi-au cucerit o largă popularitate. In volumele: Cordun (1942), Prăpădul Solobodei (1943) şi Avizuha (1945) sînt înfăţişate tragedii ale satului de altădată sub efectul unor mari calamităţi naturale şi sociale. Talentul viguros al scriitorului a cunoscut deplina lui afirmare în anii noştri. Eusebiu Camilar s-a numărat printre acei prozatori care au abordat temele actualităţii, dind prin aceasta o contribuţie însemnată noii orientări a literaturii noastre contemporane. Volumul Negura (1949-1950) este unul dintre primele romane româneşti despre cel de al doilea război mondial, fiind un moment de răscruce în opera lui Eusebiu Camilar: Temelia (1951) are meritul de a fi intîiul nostru roman despre transformarea agriculturii, îndrăgostit de trecutul legendar al poporului, de obiceiurile şi datinile sale, de faptele de vitejie, Eusebiu Camilar a scris numeroase romane şi povestiri cu un bogat conţinut educativ patriotic. Valea Hoţilor (1948), Poarta Furtunilor (1955), Pămintul zimbrului (1962), precum şi piesele de teatru Focurile şi Valea Albă (1957) - scrise în colaborare cu tovarăşa sa de viaţă, Magda Isanos - sînt creaţii valoroase pentru educarea tinerilor generaţii în spiritul dragostei de patrie. Proza lui Eusebiu Camilar se caracterizează printr-o împletire originală a observaţiei realiste şi a cunoaşterii oamenilor si locurilor natale cu proiecţia fantastică, extrasă din tezaurul creaţiei populare, din străvechi credinţe şi tradiţii cu un puternic colorit naţional. Prin excelenţă povestitor, el a continuat şi îmbogăţit arta noastră narativă, valorificînd creator inepuizabilele resurse ale limbii literare româneşti în numeroase scrieri, de la romanul Turmele (1946) la Cartea poreclelor (1957) şi Nopţi udiştene (1960). Eusebiu Camilar a adus o substanţială contribuţie în domeniul publicisticii, ilustrată prin numeroase reportaje si articole, consacrate, cu deosebire, transformărilor sociale ce au avut loc în viaţa şi conştiinţa ţărănimii - dovadă a caldului patriotism, a responsabilităţii civice cu care autorul se integra, prin scrisul şi activitatea sa obştească în viaţa nouă a societăţii noastre. Eusebiu Camilar e autorul volumului de reportaje Şantierele lumii (1953) şi a jurnalului de călătorie în împărăţia soarelui (1955). A publicat prelucrări după povestirile din ciclul 1001 de nopţi şi a tipărit numeroase volume de povestiri pentru copii si tineret. A făcut traduceri din: Eschil, Aristofan, Ovidiu, Puşkin, Gogol, precum şi din bogatul tezaur al literaturilor arabă, chineză, sanscrită.