În literatura de specialitate este de menţionat faptul că la 60 de ani de la declanşarea sa, cel de-al doilea război mondial continuă să suscite interesul specialiştilor şi al cititorilor, deopotrivă, deşi perioada 1939-1945 a fost deseori analizată sub multiple aspecte: politic şi diplomatic, militar şi economic, al propagandei, al culturii şi al drepturilor omului etc. Fiecare “faţă” a războiului a fost reflectată în istoriografie mau mult sau mai puţin complet, mai mult sau mai puţin adevărat, în funcţie de cantitatea informaţiilor istorice, de interesele unora dintre marii beligeranţi de a nu se ajunge la relevarea întregului adevăr, de libertatea de exprimare de care au beneficiat istoricii, în special cei din ţările fostului “bloc” socialist, de etica profesională a acestora.
Deşi România numărase în perioada interbelică printre ţările care militaseră activ pentru realizarea dezarmării şi instituirea securităţii colective sub egida Societăţii Naţiunilor, pentru menţinerea statu-quo-ului teritorial, la sfârşitul anilor ’30, în contextul lipsei de unitate şi fermitate a marilor puteri democrate de pe continent, ea s-a văzut izolată pe plan internaţional şi cu posibilităţi de apărare extrem de limitate în urma dezmembrării Cehoslovaciei (în primăvara anului 1939) – principalul său aliat – şi a încheierii pactului germano-sovietic din 23 august 1939, care a împărţit între cei doi mari coloşi sferele de influenţă în estul Europei. Prin urmare România a avut rol de obiect şi nu de subiect în disputele dintre marile puteri ale vremii pentru sfere de dominaţie şi influenţă.
La scurt timp după declanşarea, la 1 septembrie 1939 a celui de-al doilea război mondial, în urma atacării Poloniei de către Germania. România s-a declarat neutră, încercând să păstreze legăturile cu aliaţii tradiţionali, să creeze un „Bloc al neutrilor”, care să reunească statele neutre şi nebeligerante din estul Europei. Interesele teritoriale, politice şi economice ale Germaniei şi Uniunii Sovietice au determinat eşecul acestor iniţiative. România devenind în vara şi toamna anului 1940 ţinta unor masive şi concertate agresiuni diplomatice şi militare, în urma cărora i s-au smuls, de către Uniunea Sovietică. Ungaria şi Bulgaria, importante părţi din teritoriul naţional: circa 100 000 km2 şi 7 000 000 de locuitori, reprezentând aproximativ 33% din suprafaţă şi din populaţie. Lipsit de orice sprijin extern, poporul român nu s-a putut opune forţelor covârşitoare care-l ameninţau.
Raporturile teritoriale impuse statului român în vara şi toamna anului 1940 au agravat criza regimului politic instaurat de regele Carol al II-lea, care a fost obligat, la 6 septembrie 1940, să abdice în favoarea fiului său Mihai I, după ce, cu o zi înainte, trecuse cea mai mare parte a prerogativelor regale în mâinile generalului Ion Antonescu. Devenit preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Conducător al Statului, generalul Ion Antonescu a promovat o politică de apropiere de Germania, care garantase ceea ce mai rămăsese din statul român. Considerând că alianţa cu Reich-ul constituia singura posibilitate a refacerii integrităţii teritoriale a ţării, în contextul în care presiunile sovietice continuau să se amplifice, Ion Antonescu a acceptat sosirea Misiunii Militare şi trupelor germane în ţară, a aderat la 23 noiembrie 1940 la Pactul Tripartit şi a intensificat, în special după înăbuşirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, măsurile de consolidare economică şi militară a statului. Atenţia principală a fost acordată părţii de est a ţării, unde au fost dislocate majoritatea marilor unităţi operative române şi germane.
Intuirea planurilor germane a făcut ca, la aflarea deciziei lui Hitler de a începe războiul împotriva Uniunii Sovietice, Ion Antonescu să nu fie luat prin surprindere şi să declare la München, la 12 iunie 1941, că România nu i-ar ierta niciodată “dacă ar lăsa armata română cu armata la picior, în timp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”.
Începută la 22 iunie 1941, campania de eliberare a Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei a luat sfârşit la 26 iulie acelaşi an, când trupele sovietice au fost alungate din ultima localitate românească – Cetatea Albă. Intrarea ţării în război nu a vizat ţeluri expansioniste, anexioniste sau de hegemonie mondială sau regională, ci doar reintrarea “în drepturile ei suverane asupra teritoriilor răpite de Rusia cu un an înainte”, aşa cum releva generalul Platon Chirnoagă.

Referatul Eliberarea BAsarabiei si Bucovinei - istorie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.