Practica medicală evoluează. Aceasta poate fi considerată ca o veritabilă schimbare de concept în modalităţile practicării medicinei. Bazele noilor concepte rezidă atât în descoperirile cercetării clinice cât şi în integrarea rezultatelor cercetării în practica cotidiană a medicului, generalist sau specialist. Iată de ce pare necesar să acordăm un plus de obiectivitate abordării deciziei medicale.
A face credibile studiile de cercetare clinică şi de evaluare, prin claritatea obiectivelor, rigoarea metodei şi utilitatea rezultatelor aceasta înseamnă timp, competenţă şi experienţă.
Lumea medicală trebuie să se pregătească şi să dea exemple de astfel de medicină „fondată pe dovezi" ("evidence-based medicine"). Aceasta se realizează prin etape succesive: definirea precisă a problemei, informaţia necesară pentru rezolvarea acestei probleme, cercetarea eficientă a literaturii medicale şi selectarea celor mai bune studii referitoare la problemă, elaborarea şi demararea protocolului şi prezentarea în mod pertinent a logicii raţionamentului cu punctele sale forte dar şi cu cele slabe.
Această lucrare prezintă bazele metodologice ale studiilor de cercetare, parcurgând aceleaşi etape menţionate mai sus pentru a scoate în evidenţă faptul că un bun proiect de cercetare este acela care este:
- Util: răspunsul adus la întrebare trebuie să aibă repercusiuni asupra unui anumit aspect al vieţii medicale
- Nou: studiul trebuie să aducă o informaţie nouă şi să nu se repete un studiu deja realizat
- Realizabil: investigatorul trebuie să estimeze chiar din stadiul de concepere a proiectului şansele sale de succes, înainte de a investi timp, energie şi bani în elaborarea unui studiu care poate să fie irealizabil.


2. TEMA DE CERCETARE CLINICĂ

Proiectul de cercetare se naşte dintr-o întrebare care îşi găseşte originea în curiozitatea cercetătorului, în calităţile sale de observaţie şi în experienţa profesională.
Descrierea inadvertenţelor între ceea ce este observat şi ceea ce ar trebui să poate să ducă la apariţia unor propuneri de soluţii pentru a suprima acest decalaj. O atitudinea critică poate astfel să fie generatoare de întrebări interesante. Lectura sistematică şi critică a literaturii medicale şi participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare.
Există două mari tipuri de teme de cercetare care corespund la două mari categorii de studii:
• Obiectivul proiectului poate fi descrierea distribuţiei caracteristicilor unei populaţii. Este vorba de un studiu descriptiv. Nu există ipoteză.
• Dacă intenţia este de a emite o judecată asupra unei posibile relaţii între diferiţi factori studiaţi, atunci problema de cercetat este fundamentată pe o ipoteză. Este vorba de un studiu analitic.
Temele de cercetare şi ipoteza sunt deci legate dar nu se situează pe acelaşi plan: existenţa unei ipoteze atestă voinţa şi posibilitatea de a generaliza rezultatele.
O bună temă de cercetare sau ipoteză trebuie să fie simplă, specifică, concepută şi redactată înainte de începerea studiului. Trebuie de asemenea să fie bine formulată.