Reglementarea relaţiilor financiare, potrivit necesităţilor, conţinutului şi cuprinsului finanţelor publice, include:
- constituirea şi utilizarea fondului bugetar al statului;
- constituirea şi utilizarea fondului de asigurări sociale de stat şi a fondului de ajutor de şomaj;
- constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti proprii ale regiilor autonome şi ale instituţiilor publice;
- emisiunea monetară;
- circulaţia monetară cu numerar şi fără numerar;
- regimul juridic al valutei;
- politica fiscală a statului;
- controlul financiar;
- organizarea ăi funcţionarea aparatului financiar, bancar şi de credit.
În indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementează toate aceste relaţii financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.
Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea eficientă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, dezvoltarea învăţamântului şi culturii, ocrotirea sănătăţii, etc.

NORMELE DE DREPT FINANCIAR

Din definiţia dreptului financiar rezultă că acesta reprezintă un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea aceea ce reglementează,deci datorită faptului că reglementează relaţii,acte şi operaţiuni financiare privind ondurile băneşti ale statului şi ale instituţiilor,întreprinderilor şi organizaţiilor de stat.
Normele de drept financiar se disting faţă de celelalte norme juridice instituite de către organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezintă criteriul esenţial şi unic de recunoaştere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se întâlnesc atât în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaţii,acte,operaţiuni financiar,cât şi în cuprinsul unor acte normative care,în principal,reglementează relaţii de natură diferită.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse în Legea finanţelor,legile bugetare,legile şi decretele privind impozitele,asigurări de stat rpin efectul legii şi în alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorată bugetelor locale de către unităţile economice sunt cuprinse în legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind încasarea amenzilor administrative în folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse în legea referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor etc.
Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,
Privesc un număr nedeterminat de subiecte de drept şi se aplică repetat în timp,ori de câte ori sunt condiţiile vizate de ele.Pe lângă acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual în virtutea anumitor necesităţi financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lângă dispoziţii generale,cuprind şi dispoziţii care stabilesc individual cuantumul unor subvenţii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.
În ceea ce priveşte structura logio-juridică,normele de drept financiar cuprind şi ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispoziţia şi sancţiunea,cu unele particularităţi determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare şi de interesul financiar al statului.
Ipoteza nomei de drept financiar prevede condiţiile sau împrejurările în care urmează să se aplice dispoziţia cuprinsă în aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finanţelor prevede că “venitul naţional,ca valoare nou creată în industrie,agricultură,construcţii,transporturi şi în alte domenii,reprezintă sursa de bază a fondurilor băneşti ce se constituie în economie”.În acest sens,cele mai importante fonduri băneşti necasare trebuinţelor obşteşti,în societatea noastră se constituie pe baza repartizării venitului naţional,în condiţiile în care cea mai mare parte a acestui venit este realizată în industrie,agricultură şi construcţii.
Dispoziţia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de această normă,fie obligând aceste subiecte să acţioneze într-un anumit fel,să acorde ori să plătească anumitesume de bani etc,fie permiţându-le să-şi constituie şi să întrebuinţeze anumite fonduri băneşti,fie interzicându-le săvârşirea unor acte sau operaţiuni.Deci,din punctul de vedere aldispoziţiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive şi prohibitive.