În conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 din Constituţie, proprietatea publica aparţine statului sau unitaţilor administrativ-teritoriale, adica comunei, oraşului, municipiului şi judeţlui. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt statul şi unitaţile administrativ- teritoriale.


Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevăute in Constituţie, legi organice şi legi ordinare. Astfel, in alin. 4 al art. l3 din Constituţie se prevede ca „Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Enumerarea făcuta de Constituţie bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustivă, de indată. ce face precizarea el pot constitui obiect al acestui drept şi „alte bunuri stabilite de lege“.


Legea fondului funciar in art. 5 enumeră categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică: „terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cubi de comunicaţie, regle stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi ale mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri nationale, monumentele, ansamblurile şi şisturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apWirii sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public“.


Adaptând criteriul apartenenţei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creează posibilitatea ca, prin schimbarea destinaţiei sale, un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate publica, să poată deveni obiectul dreptului de proprietate privată.


De asemenea, Codul civil în art. 476-478 enumeră o serie de bunuri ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publica. Printre aceste bunuri figurează drumurile mari şi mici, precum şi uliţele care sunt in sarcina statului, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal pe locurile de unde s-a retras apa mării, porturile naturale sau artificiae, malurile unde trag vasele şi îndeobşte toate phile din phnantul Romaniei care nu sunt proprietate private, averile vacante precum şi cele ale persoanelor ce mor şi nu au moştenitori sau sunt lepădate, pogile, zidurile, şanparile şi inthriturile pieţelor de război şi ale fortăreţelor, toate cât timp servesc uzului public.


Textele Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica au fost supuse unor nedreptiţite critici, fiind considerate ca lipsite de claritate şi imprecise, deoarece sunt incluse printre aceste bunuri şi uncle ce pot alcătui obiect al dreptului de proprietate private .

Clădirile nu sunt prevăzute de lege ca făcand obiectul dreptului de proprietate publica, totuşi ele alcătuiesc obiectul acestui drept atunci cand ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietaţii publice, curn ar fi gee, podurile, farurile etc. şi atunci cand ele sunt afectate uzului public (clădirile-ministerelor, primăriilor, prefecturilor, biblioteci şi muzee publice etc.).

Obiectul dreptului de proprietate publica îl pot alcătui şi bunurile mobile cu condiţia ca aceste bunuri să fie destinate a servi folosinţei publica, adică prin funcţia lor să, fie indispensabile serviciului şi utilităţii publice, pe de o parte, iar pe de altă parte, să se supună. regimului juridic previzut de lege pentru aceste bunuri. Intră in această categorie, tablourile

dintr-un muzeu, cărţile unei biblioteci publice, documente de arhivă puse la dispoziţia publicului etc.

În funcţie de intinderea utilităţii şi interesului public, un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun „de interes national, caz în care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, aparţine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, azine comunelor, oraşelor, muncipiilor sau judeţelor“ se precizează in art. 4 alin. 2 din Legea fondului funciar. Pentru delimitarea bunurilor de interes national de cele de interes local şi judeţean a fast adoptată Hotărârea Guvernului nr. 113/1992 in care in funcţie de uzul şi interesul pe care îl prezintă aceste bunuri au fost enumerate bunurile de interes national şi cele de interes local. In legătură cu obiectul dreptului de proprietate publică se impune o precizare de ordin terminologic. Astfel, deşi Constituţia utilizează termenul de proprietate publică, in unele legi speciale se folose ate expresia de „domeniul public“. Credem şi noi, alături de ambii autori, că cei doi termeni folosiţi de legiuitor sunt identici din punct de vedere juridic