Dreptatea şi egalitatea.

Dreptatea este valoarea etică şi juridică, în funcţie de care se aprobă sau se dezaprobă relaţiile sociale şi raporturile juridice, normele juridice şi hotărârile organelor de jurisdicţie existente într-o epocă şi într-o organizare socială dată; este faptul de a recunoaşte drepturile cuiva, de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine în mod legitim. Dreptatea este o virtute morală, cea mai înaltă dintre cele patru virtuţi cardinale, care constă în faptul de a da fiecăruia ce este al său, în a respecta drepturile altuia.
În societăţile bazate pe exploatare, clasele dominante caută să justifice, prin concepţiile lor despre dreptate, relaţiile economice existente, să le întărească prin legi şi norme morale, în timp ce clasele şi păturile sociale asuprite promovează propriile lor concepţii despre dreptate, care oglindesc necesitatea schimbărilor relaţiilor sociale respective, năzuinţa maselor de a înlătura inegalitatea socială. Dezvăluind caracterul formal al concepţiei burgheze despre dreptate, concepţie care ascunde esenţa exploatării capitaliste, marxismleninismul a făurit o concepţie nouă, comunist-ştiinţifică despre dreptate, conform căreia adevărata dreptate socială constă în eliberarea omului de orice exploatare şi asuprire, în realizarea egalităţii sociale depline în condiţiile comunismului.