Organele de simt (ochii, urechile, nasul, papilele gustative de pe limba si papilele tactile ale pielii) sint, trebuie sa recunoastem, un soi de aparate sensibile de perceptie, de legatura cu ceea ce ne inconjoara. Desigur, chiar si cele mai fine simturi ale unui om nu se pot compara cu cele ale anima-lelelor, mult superioare functional. Exemplele nu sint prea departe – pisicile vad razele X (Roentgen) si aud ultrasunetele, ale caror frec-vente nu sint cuprinse in intervalele percepute de om; ciinii au auzul mai ascutit, dar nasul lor este de o finete extraordinara: daca celulele senzitive ale nasului unui ciine acopera, sa zicem, o suprafata cit o batista mare, barbateasca, aceleasi celule ale unui om nu acopera mai mult de un timbru postal; albinele si furnicile vad in ultraviolete, unii serpi, calmari si nesuferitii gindaci de bucatarie – in infrarosu; termitele sint capabile sa reactioneze la cimpurile magnetice si electrice si sa simta radioactivitatea; pasarile migratoare au un sistem insuficient studiat de orientare in spatiu, dupa cimpul magnetic al Pamintului; delfinii au un sonar perfectionat, cu care percep in apa sunete dintre cele mai variate – de la infrasunete (foarte joase ca frecventa) pina la ultrasunete (frecvente cu mult peste limitele umane) etc.
Dar poate ca nici nu trebuie ca omul sa fie cel mai perfectionat din punctul de vedere al simturilor. Cine stie incotro l-ar mai putea purta mintea, caci nu totdeauna stie sa foloseasca darurile cu care este inzestrat de Dumnezeu si soarta doar spre binele lui si al tuturor celorlalti – oameni, animale, plante si planete...
Ochiul si irisul
Ochii, oglinda sufletului nostru, pe linga rolul de a ne informa despre tot ceea ce se afla in jur, arata totodata celor din preajma noastra gindurile, intentiile, sentimentele pe care nu le divulga inca...
De-a lungul epocilor au aparut tot felul de formule in limbajul curent, care redau foarte sugestiv efectele privirii noastre: putem arata din ochi, taia din priviri, desfiinta cu privirea, dar si sa facem ochi dulci, sa privim drept in ochi un adversar si cite si mai cite.
Gratie ochilor – organele vazului – primim pina la 90 la suta din cantitatea totala de informatii din toate domeniile. Inca din antichitate oamenii au fost constienti de valoarea pe care o au ochii pentru noi: Heraclit din Efes spunea ca ochii sint niste martori mult mai exacti decit urechile.
Unii au privirea calma si blinda, altii arzatoare, unii privesc amenintator, altii sfios. Ochii verzi sint luminosi si veseli, cei albastri – visatori, cei cenusii – ironici si reci, ochii caprui pot fi arzatori sau atragatori, ochii negri – de nepatruns si patimasi etc. De unde vin toate aceste impresii ale noastre? Ce confera culoare si expresivitate ochiului?
Culoarea ochiului este data de iris – membrana circulara diferit colorata. Iris – curcubeul – a aparut dupa Potop, iar la grecii antici era numele zeitei vestitoare a pacii. In organismul nostru, irisul este un fel de punte intre interiorul ochiului si lumea exterioara. Culoarea irisului este data de pigmentul aflat in membrana (de fapt, in tegumentele noastre), numit melamina.
Cind este mai putin pigment, irisul este colorat in cenusiu, verde sau albastru – deschis sau mai inchis. Cind este mai multa mela-mina, ochii devin caprui sau chiar negri. In absenta melaminei, ochii au culoarea rosie – fara melamina, membrana transparenta si incolora lasa sa se vada vasele capilare, caci este foarte puternic vascularizata. Iata de ce persoanele fara pigment al pielii – albinosii – au parul alb, pielea rozalie, iar ochii rosii (ca la iepurii albi, la fel de lipsiti de mela-mina ca si ei).
Rolul melaminei din membrana irisului nu este nici pe departe cel de a infrumuseta ochiul si, implicit, chipul omului. Ea formeaza un fel de draperie, de ecran protector, care apara ochii de razele prea puternice ale surselor de lumina. Altfel, lumina ar patrunde in ochi in cantitate prea mare, vatamindu-l. In plus, nu am mai putea avea imagini clare, caci acestea ar fi voalate de lumina. Patrunzind exclusiv prin pupila, lumina patrunde in camera obscura a ochiului si poate impresiona celulele sensibile ale retinei – ecranul cu ajutorul caruia vedem.
Ochi albastri, cenusii, caprui, negri
Melamina concentrata in membrana irisului este protectoarea ochiului. In zonele cu soare puternic, de-a lungul erelor, prin adaptare si selectie naturala, ochii au ramas predominant de culoare neagra sau caprui-inchis. Aceasta pentru a apara cit mai bine partea cea mai sensibila de efec-tul razelor arzatoare. In regiunile nordice, unde soarele este mai putin torid, mai blind, culoarea cel mai frecvent intilnita este albastra – cu diverse nuante, pina la cenusiu. Desigur, in zonele temperate vom gasi ochi de diverse culori, dar aici se pune mai putin probleme protectiei naturale impotriva efectelor luminii prea puternice.
Exista insa si exceptii de la aceasta regula geografica a culorii ochilor: eschimosii, laponii, ciukci si toate celelalte populatii din extremitatea nordica a zonelor populate (dar si in Tara de Foc din sudul extrem al Americii de Sud) au ochii foarte negri; ca si parul si culoarea intunecata a pielii, ochii negri ii apara de stralucirea orbitoare a zapezii si ghetii. Pe intinsele tarimuri de gheata si zapada se reflecta razele soarelui, iar stralucirea orbi-toare nu este atenuata de praf sau fum (aproape inexistent).
Aristotel era convins ca firea omului se reflecta in culoarea pe care o au ochii acestuia: colericii au ochi caprui sau verzi, de nuanta oliv, melancolicii – cenusii intunecati, iar flegmaticii – ochi albastri-deschis, pina la cenusiu chiar. Astazi se crede ca cei cu ochi negri sint oameni puternici si plini de tenacitate, dar prea iritabili in situatiile de criza; cei care au ochii cenusii sint persoane pline de hotarire, cei cu ochii caprui au fire inchisa, acunsa, cei cu ochii albastri ca cerul sint rezistenti si rabdatori, iar cei cu ochii verzi – firi stabile, concentrati si plini de rabdare.
Culoarea ochilor nu este aceeasi chiar de la nastere. In general, nuanta definitiva este cea care se vede la copilul de 2-3 anisori.
Citeva ciudatenii privind culoarea ochilor
Multa vreme s-a considerat albastrul deschis ca fiind culoarea tipica pentru rasa nordica. Se spunea chiar ca este de neconceput un german pur, perfect sanatos, cu ochi caprui.
Totusi, multi germani au ochii caprui, chiar daca nu au printre as-cendenti alte natii. Aceasta se poate explica prin faptul ca unii pot avea stramosi din landurile sudice sau Austria, unde este mai mult soare.

Referatul Dosarul ochiului - fizica pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.