Sortimentul furajer şi compoziţia chimică. Sortimentele furajere utilizate în raţia cabalinelor sunt: nutreţurile verzi şi păşunea, fibroasele, concentratele, grosierele şi suculentele.
Furajele verzi administrate la iesle şi păşunea sunt consumate cu plăcere de cai fiind totodată bine digerate. În componenţa lor intră plante tinere care sunt fragede, gustoase şi aromate. Hrănirea cailor cu furaje verzi este recomandată atât datorită aportului vitaminic cât şi sub aspect economic. Fibroasele reprezentate de fânurile naturale sau cele cultivate trebuie să provină din plante recoltate în faza optimă pentru a fi cât mai bogate în frunze. Calitatea fânurilor depinde în principal, pe lângă perioada de recoltare şi de zona geografică de provenienţă, deosebindu-se astfel: fânul de deal şi de munte, de pădure, de luncă, de câmpie şi otava. Concentratele sunt furaje care conţin cantităţi mari de substanţe nutritive, într-un volum mic, respectiv sub formă de boabe. Ele au un rol deosebit în creşterea tineretului şi realizarea unui aport superior de energie. Grosierele au o valoare nutritivă extrem de scăzută, având rolul de “lest” adică de a da senzaţia de saţietate prin umplerea tubului digestiv al cabalinelor, în acest mod stimulându-se secreţia gastrică şi peristaltismul intestinal. Suculentele, prezintă o digestibilitate ridicată şi sunt reprezentate vara de masa verde şi iarna de rădăcinoase şi semifânuri.
Datorită particularităţilor morfo-fiziologice ale tubului digestiv, cabalinele, comparativ cu rumegătoarele digeră mai slab nutreţurile, în special cele celulozice; de exemplu pentru fânuri digestibilitatea celulozei este cu aproape 30% mai scăzută. Celuloza fiind degradată la cabaline de către flora microbiană a intestinului gros, stadiul degradării variază în proporţii mari în funcţie de specia plantei şi gradul de maturitate al acesteia. Există un raport negativ între gradul de digestibilitate şi depăşirea perioadei optime de recoltare a plantei, pe măsură ce proporţia tulpinei creşte în plantă în detrimentul frunzelor, scade digestibilitate furajului. Absenţa rumegării la cal şi staţionarea celulozei un timp mai scurt în intestinul gros (24 de ore faţă de 48-72 de ore la bovine) explică digestia mai slabă a celulozei.
Există relaţii semnificative între compoziţia chimică a furajelor şi gradul de digestibilitate al acestora. După cum este cunoscut, valoarea energetică şi conţinutul în proteină sunt principalele elemente care stabilesc valoare nutritivă a unui furaj. O creştere a conţinutului în proteine a raţiei determină o mărire a digestibilităţii substanţelor nutritive din furaje, ca urmare a dezvoltării florei şi faunei microbiene din cecum şi intestinul gros.
Vitaminele, în principal A, D şi complexul B intervin în digestibilitatea furajelor. Deficitul acestora determină tulburări digestive prin micşorarea secreţiilor şi a motilităţii tubului digestiv.
Dependent de sortimentul furajer şi strucura sa chimică se poate afirma că, digestibilitatea cocentratelor este mai ridicată decât a nutreţurilor fibroase, care la rândul lor sunt digerate mai uşor decât grosierele.
Volumul şi structura raţiei şi a tainurilor. Pentru ca desfăşurarea digestiei să se facă în condiţii normale, volumul raţiei şi fracţionarea sa în tainuri trebuie să fie pe măsura capacităţii tubului digestiv. Când volumul raţiei este prea mare sau prea mic se produc dereglări în funcţionarea normală a tubului digestiv, cu influenţă negativă asupra digestibilităţii furajelor administrate. Structura raţiei influenţează procesele de digestie atât prin proporţia de participare a diferitelor categorii furajere, cât şi prin interacţiunile componentelor chimice ale acestora. Introducerea sau mărirea proporţiei în raţie a nutreţurilor uşor digestibile măreşte digestibilitatea furajelor administrate în ansamblu. Influenţă nefavorabilă asupra digestibilităţii au raţiile cu un conţinut prea ridicat în apă, sau cele cu raport necorespunzător între fibrose şi concentrate.
Modul de preparare şi prezentare. Toate furajele conservate prin uscare şi murare prezintă o digestibilitate mai scăzută comparativ cu masa verde care din care provin. Cerealele supuse tratamentelor termice umede sau uscate (corect efectuate) au digestibilitate superioară celor netratate. Digestibilitatea fânului ca atare este mai scăzută faţă de cel granulat care la rândul său se digeră mai greu faţă de cel tocat.