Despre moroi, priculici, bosorcoi, vampiri...
În Bucovina şi nordul Moldovei, moroi este un „copil mort nebotezat care, după credinţa poporului, s-a făcut strigoi şi vine noaptea de o chinuieşte pe maică-sa”, spune Otilia Hedeşan în cartea sa „Şapte eseuri despre strigoi”. După o altă explicaţie, moroi este „un strigoi/…/ despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu”. În majoritatea zonelor ardelene, în primul rând în Ţara Moţilor şi în Pădurenimea Hunedoarei, moroi – câteodată cu forma de moroiniţă – „sunt de ia laptele de pe la vaci”, spre deosebire de strigoi, „morţii care ies din mormânt şi revin acasă”.
„Priculici este acelaşi lucru ca la francezi Loup garou; ei cred că oamenii se pot schimba în lupi şi că îşi însuşesc într-atât firea acestora, încât se reped şi sfâşie atât oamenii, cât şi dobitoacele”, spune în 1711 Dimitrie Cantemir, citat de Otilia Hedeşan. Cercetătorii l-au explicat pe priculici drept „un bărbat care se transformă în lup”, „mort ieşit din groapă, în chip de lup sau de câine”, „licantrop; spirit malefic care ia formă de câine”, „fiinţă imaginară în care se preface (după moarte) un bărbat sau un animal care a mâncat oameni, luând diferite înfăţişări, mai ales de animale, sub care pricinuieşte tot felul de neplăceri celor pe care îi întâlneşte”.
Bosorcoiul oşenilor, spune Ion Muşlea în 1932, citat de Otilia Hedeşan, este strigoiul viu, copilul pe care moaşa, observându-l la naştere că va fi bosorcoi, îl destinează să fie bosorcoi pe cutare