Antichitatea a cunoscut noua elemente chimice dintre care sapte metale: Au, Ag, Cu, Sn, Pb, Hg, Fe si doua nemetale: S si C.
Unele dintre metalele cunoscute in lumea antica erau de puritate foarte mare, aproape de cele de astazi. Nemetalele antice, S si C nu erau considerate corpuri simple ci compuse – ca si metalele acestei perioade – din patru “elemente” - aer, apa, pamant si foc – “elemente din care se considera ca ar proveni toate celelalte corpuri.
Aurul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind raspandit in stare nativa in natura el se putea obtine usor in cantitati mici. Datorita proprietatilor sale deosebite, aurul a devenit un simbol al bogatiei si puterii fiind folosit la confectionarea obiectelor de podoaba si cult.
Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor.
Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului).
Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i.e.n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i.e.n.
Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii – in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului.
Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi.
Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind – de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti.
Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc confundati cu carbonul care se gaseste in compozitia acestora in cantitati variabile.
Diamantul – varietate a carbonului era cunoscut in vechea Indie cu 2000 ani i.e.n. insa Lavoisier (1760) face dovada ca diamantul este cel mai curat dintre formele de carbune. Odata cu prelucrarea diamantelor se apreciaza si valoarea sa, devenind un simbol al luxului, bogatiei sau prestigiului.
Secole de-a randul, alchimistii Evului Mediu au cautat “piatra filozofala” cu ajutorul careia sa poata transforma metalele comune in aur. Se facusera sute si mii de experiente cu toate metalele cunoscute atunci, pe care le-au tratat cu cele mai multe substante in caldura flacarii si a cuptoarelor. Experientele, findca nu dadeau rezultatele asteptate, se refaceau in noptile senine pentru ca “astrele sa fie favorabile”. Toate incercarile au fost zadarnice. Dar alchimistii nu dezarmeaza. Stiind ca descoperirea “pietrei filozofale” si a “elixirului vietii” aveau sa le aduca bogatie si celebritate, cautarea acestora a continuat, descoperind in final, nu aur dar alte patru elemente chimice: arsenul, stibiul, bismutul, fosforul, cat si un al cincilea element, putin controversat, zincul.
Este curios faptul ca primele patru elemente descoperite de alchimisti formeaza tocmai grupa a V-a principala din tabelul periodic al lui Mendeleev. O coincidenta, desigur, surprinzatoare.
Arsenul si stibiul aveau sa se remarce prin toxicitatea deosebita a compusilor sai, si totodata prin utilizarile in medicina: primul ca intaritor, iar al doilea ca vomitiv.
Fosforul era si mai interesant pentru acea vreme. El se aprindea singur in prezenta aerului, iar la intuneric emitea acea enigmatica “lumina rece”. Fosforul avea sa fie primul element chimic cu “act de nastere”, caci despre el se stie cine l-a descoperit, cand si cum. Asadar, descoperirea elementelor chimice, cu date sigure asupra aparitiei lor, incepe cu numai trei secole inaintea noastra.
Sa fie poate descoperirea fosforului inceputul renasterii in chimie? Nu, aceasta cinste avea sa-i revina peste un secol lui A. Lavoisier.
Antichitatea cunoaste pe langa arsen doi compusi ai sai: realgarul (As2S2) si auripigmentul (As2S3), deci amandoua sulfuri de arsen. C.W. Scheele descopera in secolul al XVI-lea verdele care-i poarta numele care este un compus al arsenului (HCuAsO3) extrem de toxic.
Zincul. In legatura cu descoperirea zincului s-au dus si se duc inca discutii: daca a fost cunoscut in Antichitate, daca este dintre putinele succese ale alchimistilor europeni sau daca trebuie considerat ca o realizare a alchimistilor chinezi dinainte de secolul al XIII – lea, cand Marco Polo a gasit in trecerea sa, in Persia, obiecte de zinc provenite din China. In Antichitate se cunostea in mod sigur alama, dar nu si zincul elementar. Atunci, cum se putea ajunge la acest aliaj de cupru-zinc fara sa fi fost cunoscut zincul? Explicatia nu este grea. In lumea antica, aliajul de alama nu se facea din metale componente, ci din cupru si compusi ai zincului, in special, din oxidul sau carbonatul de zinc, iar in practica folosindu-se chiar mineralul de zinc. In anul 1789, marele chimist francez isi publica celebrul sau Tratat elementar de chimie, in aceasta carte facandu-se si o prima inventariere a elementelor chimice cunoscute pana la acea data. La cele paisprezece elemente mentionate in tratat se mai adaugau inca patru gaze, sase metale si un nemetal care au fost descoperite de contemporari ai lui Lavoisier. Cele patru gaze sunt: H2, Cl2, N2, si O2, iar cele sapte metale: cobaltul, nichelul, manganul, molibdenul, wolframul, uraniul si telurul. Deci in total 25 de elemente.
Gazele. Cu exceptia bioxidului de carbon, care este un gaz compus, merita subliniat faptul ca toate principalele gaze elementare care au fost descoperite in ultimii opt ani (H2, N2, O2 si Cl2) aveau sa joace mai tarziu un rol desosebit. Hidrogenul a fost descoperit de catre H. Cavedish, in anul 1776, azotul de catre Daniel Rutherford in 1772, iar oxigenul de catre J Priestley in 1774. Importanta acestor trei elemente sub forma gazoasa este deosebita. Hidrogenul si oxigenul sunt componentii apei, iar oxigenul si azotul sunt principalii componenti ai aerului. O2 reprezinta jumatate din toata materia ce se gaseste pe pamant iar H2 reprezinta mult peste 90% din toata materia ce se gaseste in Univers.
Studiul chimic al aerului incepe sa devina o preocupare a cercetarilor abia in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea. Cel dintai om de stiinta care constata ca aerul nu este format dintr-un singur fel de substanta este Joseph Black (1728-1799), un chmist englez de origine franceza. El reuseste in 1755 sa izoleze bioxidul de carbon din aer.
Azotul apare si mai tarziu dar nu ca un corp distinct ci confundat cu bioxidul de carbon, ambele fiind incolore, fara miros si nu intretin arderea.
Anul descoperirii azotului este 1772, iar numele descoperitorului este Daniel Rutherford (1749-1819).
Azotul din aer avea sa joace mai tarziu un rol extrem de important in special prin intrebuintarea sa la fabricarea amoniacului de sinteza, baza explozivilor si a ingrasamintelor chimice cu azot. De asemenea, ca un constituient indispensabil al proteinelor, baza vietii astfel inversandu-se sensul denumirii lui Lavoisier, aceasta devenind : “nu exista viata fara azot”.

Referatul Descoperirea elementelor chimice - chimie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.