„Cunoaşterea activităţii economice, gestiunea resurselor impun studierea factorilor de producţie nu numai în procesul alocării şi combinării ci şi în consumarea lor. O dată cu aceasta, este necesară calcularea costului de producţie, a cărei problematică ţine de nivelul microeconomic, deoarece întreprinderile, ca centre de decizie, combină, într-un fel sau altul, factorii de producţie, efectuează cheltuieli de resurse şi obţine rezultate.
Consumul factorilor de producţie înseamnă întrebuinţarea nemijlocită a acestora la producerea de bunuri materiale şi servicii, în căreia resursele economice alocate se regăsesc într-o formă naturală concretă şi/sau valorică în preţurile rezultatelor obţinute.
Gestiunea factorilor de producţie presupune evaluarea în bani a consumului acestora şi, deci, cunoaşterea costului; aceasta se impune cu atât mai mult în contextul resurselor limitate, care acţionează restrictiv. Pentru orice producător, încă înainte de a avea loc producţia, în faza de informare şi documentare, se ridică problema, aparent simplă: cât costă producerea bunului respectiv? Un cost de producţie, pe unitatea de rezultat, mai mic permite obţinerea de profit mai mare, asigură menţinerea clienţilor şi dă, totodată satisfacţie acţionarilor, consiliului de administraţie, salariaţilor, în ansamblu. Iată de ce se poate spune că acţiunile agenţilor economici sunt ghidate de costuri.”
„Costul de producţie ocupă un loc important în sistemul categorial al economiei politice, fiind unul dintre cei mai sintetici indicatori ai activităţii economice reflectând gradul de eficienţă a acesteia prin structura, mărimea şi evoluţia sa.”
„Costul constituie un raport, o corelaţie între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru desfăşurarea producţiei sale într-o perioadă de timp determinată şi cantitatea de bunuri materiale, lucrări şi servicii care formează această producţie exprimată în anumite unităţi de măsură.
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producţie, pe care producătorii le efectuează pentru producerea şi vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii.”
„Exprimarea bănească a cheltuielilor, independent de mărimea şi importanţa lor, permite aducerea la un numitor comun a consumurilor de factori de producţie diferiţi şi pe această bază, devin posibile măsurarea şi compararea lor.”
Aceste cheltuieli sunt determinate de desfăşurarea concretă a procesului de producţie care este inseparabil legat de folosirea productivă a celor trei elemente fundamentale ale sale:
mijloace de muncă: maşini, utilaje, clădiri.
obiectele muncii: materii prime şi auxiliare, combustibili şi energie, rezultate dintr-un proces de muncă anterior.
forţa de muncă.
Folosirea productivă a acestor trei factori determină într-un fel consumarea lor care constituie baza cheltuielilor de producţie. Fiind utilizaţi în procesul de producţie potrivit rolului şi însuşirilor diferite, factorii fundamentali ai procesului de muncă contribuie în mod diferit la formarea cheltuielilor care constituie obiectul calculaţiei.