De acum Badea Ion vrea să crească numai oi cu miei gemeni

Ioan PĂDEANU

Posibilitatea aderării României la Uniunea Europeană a fost confirmată de oficialii Uniunii de mai multe ori în acest an.
Odată cu speranţele integrării au apărut tot mai des întrebări de felul „Vom fi oare competitivi pe piaţa Uniunii?”
Din punct de vedere numeric, efectivele de ovine al României (circa 8-9 milioane) se situează alături de cele din o serie de ţări europene (Franţa, Italia, Portugalia), dar sub aspectul managementului, productivităţii şi valorificării producţiei, suntem la mare distanţă în urmă.
Crescătorii de ovine români înregistrează cel mai mare decalaj faţă de cei din Uniunea Europeană, dintre toţi parametrii productivi, pentru numărul de oi cu fătări gemelare la 100 oi fătate (prolificitate).
În ţările cu agricultură modernă prolificitatea la oi se situează între 150% la rasele rustice şi 200-225% la rasele perfecţionate.
Probleme prolificităţii a mai fost dezbătută în rândurile acestei reviste (nr. 14) cu doi ani în urmă.
Cu regret vă informez că în acest interval nu am văzut nici un fel de progres la majoritatea crescătorilor de oi pe care i-am vizitat.
Ba mai mult, în cadrul unui experiment în care am utilizat implante cu melatonină, efectuat pe oi de rasă Ţigaie, am obţinut după fătarea oilor 70% oi cu miei gemeni.
Nu mică mi-a fost surpriza când, după câteva săptămâni am ajuns la crescătorul la care am efectuat experimentul şi nici o oaie nu mai era cu doi miei.
La întrebarea mea unde este al doilea miel răspunsul a venit prompt din partea proprietarului cât şi a ciobanului. Unul din mieii gemeni, de la fiecare oaie, la câteva zile după fătare, l-au tăiat şi l-au dat la câini. Această întâmplare m-a marcat profund.
La sfârşitul discuţiei, văzând dezamăgirea şi dezaprobarea mea, a încercat să-şi motiveze gestul spunând „oile noastre nu duc doi miei şi mai bine un miel bun la oaie decât doi care să moară”.
Aceeaşi expresie, dar spusă mai răspicat am auzit-o şi de la prietenul meu Badea Ion, acum câţiva ani.
Acum însă Badea Ion... are altă părere.
De curând foarte încrezător şi mândru s-a prezentat cu miei frumoşi şi grei (între 25-30 kg) din aceia câte unul la oaie, la un complex de îngrăşare a mieilor, să-i vândă. Întâmplarea a făcut ca tot atunci să se întâlnească aici cu un consătean de-al lui, printre foarte puţini crescători care în ultimii ani au avut grijă de oile cu miei gemeni. Acesta vându-se mieii din fătări simple înainte de Paşti tot pentru îngrăşat, iar pe cei din fătările duble care erau mai mici atunci, ia mai îngrijit, să crească şi acum aveau 20-22 kg.
La recepţia mieilor surpriză mare. Preţul oferit pentru miei îngrăşaţi cu o greutate de peste 25 kg era de numai 40.000 lei/kg, iar pentru cei de 20-22 kg 50.000 lei/kg.
Practic au primit amândoi aceiaşi bani (1-1,2 milioane/miel), chiar dacă au vândut miei cu greutăţi diferite.
Badea Ion s-a încruntat lăsând fulgere din priviri. Cu siguranţă că îi treceau prin cap sudălmi grele.
Repetă într-una cu ciudă „no asta nu se poate. Cum io iau numai un milion pe un miel şi oaie, iar pricăjitul ăsta de vecin, două milioane pe oaie?” Noa asta nu-i bine. A plecat spre casă negru de ciudă şi bombănind în barbă.
După câteva zile m-a vizitat şi cu calm s-a destăinuit. Am trei sute de oi şi aveam de gând să mai cumpăr în toamnă, ca să ajung la cinci sute.
M-am gândit bine câteva zile şi cred că tot mai bine îi, să ţinem trei sute de oi bune, care să fete cât mai mulţi miei gemeni. No cum să fac?
Ai gândit bine şi de data aceasta, Bade Ioane.
Creşterea spectaculoasă a prolificităţii nu se poate realiza dintr-o dată de la un an la altul. Prolificitatea este dependentă de mai mulţi factori, genetici (rasă, ecotip, individ) şi de mediu (hrană, tratamente hormonale, vârsta oilor, greutatea oilor, sezonul de montă), dintre care doar unii pot fi controlaţi de crescătorii de oi.