Erau odata într-un sat doi frati, si amundoi erau însura ti. Cel mai mare era
harnic, grijuliv si chiabur, pentru ca unde punea el mîna punea si Dumnezeu mila,
dar n-avea copii. Iara cel mai mic era sarac. De multe ori fugea el de noroc si
norocul de dînsul, caci era lene s, nechitit la minte si nechibzuit la trebi; s-apoi mai
avea si o multime de copii. Nevasta acestui sarac era muncitoare si buna la inima.
Iar a celui bogat era pestrita la mate si foarte zgîrcita. Vorba veche: "Tot un bou s-o
belea". Fratele cel sarac - sarac sa fie de pacate! - tot avea si el o pareche de boi,
dar cole: porumbi la par, tineri, nalti de trup, teposi la coarne, amundoi cudalbi,
tintati în frunte, ciolanosi si grosi, cum sunt mai buni de înjugat la car, de iesit cu
dinsii în lume si de facut treaba. Dar plug, grapa, teleaga, sanie, car, tînjala, cerceie,
coasa, hreapca, tapoiu, grebla si cîte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici ca
se aflau la casa acestui om nesocotit. Si cînd avea trebuinta de asemene lucruri,
totdeauna supara pe altii, iara mai ales pe frate-sau, care avea de toate. Nevasta
celui bogat de multe ori facea zile fripte barbatului, ca sa-1 poata descotorosi odata
de frate-sau. Ea zicea adeseori:
- Frate, frate, dar pita-i cu bani, barbate.
- Apoi da, mai nevasta, sîngele apa nu se face. Daca nu l-oiu ajuta eu, cine sa-
1 ajute?
Nevasta, nemaiavînd încotro, tacea si înghitea noduri. Toate ca toate, dar carul
sau era de haimana. Nu treceau doua-trei zile la mijloc, si se trezea 1a usa ei cu
Danila, cumnatu-sau, cerînd sa-i împrumute carul: ba sa-si aduca lemne din padure,
ba faina de 1a moara, ba capiti din iarmroc, ba multe de toate.
- Mai frate zise într-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de fratia
noastra!... Tu ai boi, de ce nu-ti închipuiesti s-un car? A1 meu l-ai hîrbuit de tot.
Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo, carul sa strica. S-apoi, stii vorba ceea: "D a-ti,
popa, pintenii si bate iapa cu c alcaiele? .
- Apoi, da, frate, zise istalalt, scarpinîndu-se în cap, ce sa fac?
- Ce sa faci? Sa te-nvat eu: boii tai sunt mari si frumosi; ie-i si-i du la
iarmaroc, vinde-i si cumpara altii mai mici si mai ieftini, iar cu banii r amasi cumparati
si un car, si iaca te-ai facut gospodar.
- Ia, stii ca nu m-ai învatat rau? a sa am sa fac.
Zicînd aceste, se duce la dînsul acasa, îsi ie boii de-o funie si porneste cu ei
spre tîrg. Dar, cum am spus, omul nostru era un om de aceia caruia-i mînca cînii din
traista, si toate trebile cîte le facea, le facea pe dos. Tîrgul era cam departe, si
iarmarocul pe sfîrsite. Dar cine poate sta împotriva lui Danila Prepeleac? (ca asa îi
era porecla, pentru ca atîta odor avea si el pe lînga casa facut de mîna lui). El
tufleste cusma pe cap, o îndeasa pe urechi si habar n-are: "Nici nu-i pasa de
Nastasa; de Nichita, nici at îta."
Mergînd el cu Duman si Talasman ai sai, tot înainte spre iarmaroc, tocmai pe
cînd suia un deal lung si traganat, un alt om venea dinspre tîrg cu un car nou, ce si-l
cumparase chiar atunci si pe care îl tragea cu mînele singur, la vale cu propele si la
deal cu opintele.
- Stai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smuceau din funie, v azînd troscotul
cel fraged si mîndru de pe lînga drum. Stai putin cu carul, c-am sa-ti spun ceva.
- Eu as sta, dar nu prea vre el sa steie. Dar ce ai sa-mi spui?
- Carul dumitale parca merge singur.
- D-apoi? mai singur, nu-l vezi?br> - Prietene, stii una?
- Stiu daca mi-i spune.
- Hai sa facem treampa; da-mi carul si na-ti boii. Nu vreau sa le mai port grija
în spate: ba fîn, ba ocol, ba sa nu-i manînce lupii, ba de multe de toate? Oiu fi eu
vrednic sa trag un car, mai ales daca merge singur.
- Suguiesti, mai omule, ori ti-e într-adins?
- Ba nu suguiesc, zise Danila.
- Apoi dar, te vad ca esti bun mehenghiu, zise cel cu carul; m-ai gasit într-un
chef bun; hai, noroc sa dea Dumnezeu! Sa-ti aibi parte de car, si eu de boi!
Apoi da carul, îsi ie boii, pleaca pe costisa într-o parte spre padure si se cam
mai duce. Istalalt, adeca Danila, zice în gîndul sau:
"Taci, ca-i cu buche; l-am potcovit bine! De nu cumva s-ar razgîndi; dar parca
nu era tigan, s a întoarca."
Apoi îsi ie si el carul si porne ste tot la vale înapoi spre casa.
- Aho! Car nebun, aho! Cînd te-oiu încarca zdravan cu saci de la moara, ori cu
fîn din tarina, atunci sa mergi asa!
Si cît pe ce, cît pe ce sa nu-l ieie carul înainte. Dar de la o vreme valea s-a
sfîrsit si s-a început un deal, cînd sa-l suie la deal, suie-l daca poti!? Hîrti! încolo,
scîrti! încolo, carul se da înapoi.
- Na! car mi-a trebuit, car am gasit!
Apoi cu mare greutate hartoieste carul într-o parte, îl opreste în loc, se pune
pe protap si se asterne pe gînduri.
- Ma!? asta înca-i una! De-oiu fi eu Danila Prepeleac, am prapadit boii; iar de
n-oi fi eu acela, apoi am gasit o caruta? Ba e Prepeleac, ba nu-i el?
Cînd iaca un om trecea iute spre tîrg c-o capra de vînzare.
- Prietene, zice Danila, nu mi-ai da capra ceea, sa-ti dau carul ista?
- Apoi? da? capra mea nu-i de cele saritoare, si-i buna de lapte.
- Ce mai la deal, la vale! buna, ne-buna, na-ti carul si da-mi-o!
Cela nu se pune de pricina, da capra si ie carul. Apoi asteapta pana vin alte
care, de-l leaga dinapoia lor, si se duce în treaba lui spre casa, lasînd pe Danila gura
casca tot pe loc.
- Bun, zise Prepeleac. Ia, pe ist cu capra stiu încaltea ca bine l-am boit!
Ie apoi si el capra si porneste iar spre tîrg. Dar capra, tot capra; se smucea în
toate partile, încît îi era acum lehamite de dînsa.
- De-as ajunge mai degraba în tîrg, zise Prepeleac, ca sa scap de rîia asta.
Si, mergînd el mai departe, iaca se întîlneste c-un om ce venea de la tîrg c-o
gîsca în bra te.
- Bun întîlnisul, om bun! zise Danila.
- Cu bine sa dea Dumnezeu!
- Nu vrei sa facem schimb? s a-ti dau capra asta si sa-mi dai gîsca.
- N-ai nimerit-o, ca nu-i gîsca, ci-i gînsac; l-am cumparat de samînta.
- Da, da-mi-l, da-mi-l! ca-ti dau si eu o samînta buna.
- De mi-i da ceva adaos, poate ca ti-l dau; iara de nu, norocul gîstilor deacasa;
ca are sa faca un otrocol prin ele, de s-a duce vestea!
În sfîrsit, dur la deal, dur la vale, unul mai da, altul mai lasa, si Prepeleac
marita capra! Apoi însfaca gînsacul si pleaca tot înainte spre tîrg. Cînd ajunge în tîrg,
gînsacul, dorit de gîste, tipa cît îl lua gura: "ga, ga, ga, ga!"
- Na! c-am scapat de dracul si am dat peste tata-sau; acesta ma asurzeste!
Las', ca te însor eu si pe tine acus, mai buclucasule!
Si, trecînd pe lînga un negustor de pungi de vînzare, da gînsacul pe-o punga
de cele pe talger si cu baierele lungi, de pus în gît. Ie el punga, o suceste, o
învîrteste s-apoi zice:
- Na-ti-o frînta, ca ti-am dres-o! Dintr-o pareche de boi de-a mai mare dragul
sa te uiti la ei am ramas c-o punga goala. Mai! mai! mai! mai! Doar stiu ca nu mi-i
acum întaiasi data, sa merg la drum; dar parca dracul mi-a luat mintile!
Mai sede el cît sede de casca gura prin tîrg, s-apoi îsi ie talpasita spre casa. Si,
ajungând în sat, se duce drept la frate-sau, ca sa-i duca bucurie.
- Bine v-am gasit, badita!
- Bine-ai venit, frate D anila! Da' mult ai z abovit la tîrg!
- Apoi da, badita; m-am pornit cu graba si m-am întîlnit cu zabava.
- Ei, ce veste ne mai aduci de pe la tîrg?
- Ia, nu prea buna! Bietii boisorii mei s-au dus ca pe gura lupului.
- Vro dihanie a dat peste dînsii, ori ti i-a furat cineva?
- Ba! I-am dat eu singur cu mîna mea, badita.

Referatul Danila Prepeleac - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.