Ca si bildungsromanul „Amintiri din copilarie", povestile lui Ion Creanga (1839-1889) sunt unice: „bucati rupte din viata poporului moldovenesc" (Ibraileanu), acestea prezinta o lume aparte, in care fantasticul este umanizat, animalele devin caricaturi ale oamenilor, iar lenea, rautatea si prostia dau nastere unor tipuri de neuitat.
Povestea „Danila Prepeleac" a fost incadrata in categoria basmelor despre dracul cel prost (alaturi de „Ivan Turbinca" si „Povestea lui Stan Patitul").
in toate, imaginea terifianta a iadului si a diavolilor este inlocuita cu una grotesca2, apartinand unei lumi „pe dos".
Basmul este o specie literara a genului epic. Opera narativa in proza (si. mai rar. in versurH. de intindere mica/ medie, in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara.
In basmele folclorice, o anume structura si anumite trasaturi sunt comune:
Prezenta unor formule tipice (de inceput, mediane si de incheiere). Primele au rolul de a stabili o conventie intre povestitor si ascultator, ultimul acceptand ca, in basm, totul este posibil;
Confruntarea dintre Bine si Rau, cu victoria celui dintai;
Serii de personaje aflate in antiteza, grupate in jurul celor doua principii;
Timp, spatiu si intamplari imaginare;
Frecventa unor motive: cifrele magice, calatoria initiatica, obiectele magice, animalele prietene, nunta compensatoare etc.
Basmul cult (cu autor cunoscut) respecta, in linii generale, schema narativa a basmului folcloric precum si functiile acestuia.
In „Danila Prepeleac" pot fi intalnite atat unele motive cat si unele functii ale basmului popular, dar cu un mare grad de originalitate:
Conflictul dintre Bine si Rau este exprimat, la nivel spatial, prin manastirea pe care Danila vrea s-o ridice la poarta Iadului; confruntarea dintre Prepeleac si demoni se inscrie in acelasi conflict;
Existenta unor personaje opuse: fratele bogat/Danila, nevasta celui dintai/nevasta lui Danila, Prepeleac/diavolii (ultimii apartinand planului fantastic);
Calatoria si probele pe care Danila le trece, avand niste „ajutoare" (iepurele, ursul, copiii sai);
Lipsa determinarii spatiale si temporale;
Finalul fericit.
In basmul cult, autorul imbogateste schema basmului folcloric, in conformitate cu viziunea sa artistica.
Subintitulat "Poveste", „Danila Prepeleac" este un basm cult atipic. in sensul ca se indeparteaza de schema basmului popular, cat si de functiile stabilite in schema lui Propp.
La o prima lectura, s-ar parea ca basmul in discutie are doua motive:
Schimbul pagubos;
Pacalirea Diavolului.
in realitate, cele doua motive se leaga, intrucat imbogatirea lui Danila prin inselarea demonilor, vine ca o compensatie a pierderii singurei sale avutii.
Concluzia ar fi ca, intr-o lume „pe dos", prostia omeneasca poate aduce noroc.
Titlul este alcatuit dintr-un nume propriu si un supranume, ambele apartinandu-i personajului protagonist.
Cei doi termeni au menirea de a sugera tot atatea ipostaze ale acestuia:
una profana (careia ii corespunde numele propriu Danila);
una simbolica (acesteia corespunzandu-i supranumele Prepeleac).
Universul operei:
Motivul schimbului pagubos
Spre deosebire de basmul folcloric, „Danila Prepeleac" nu incepe cu formula tipica „A fost odata..." care plasa actiunea intr-un timp mitic si unic; de data aceasta, cititorul este introdus in cea mai terna realitate, prin prezentarea a doi frati dintr-un sat moldovenesc:
„Erau odata intr-un sat doi frati, si amundoi erau insurati. Cel mai mare era harnic, grijuliu si chiabur, pentru ca unde punea el mana punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iara cel mai mic era sarac. De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul, caci era lenes, nechitit la minte si nechibzuit la trebi; s-apoi mai avea si o multime de copii!" Astfel incepe o poveste „pe dos", in care drumul initiatic este inlocuit cu un drum pagubos, iar Raul este reprezentat de niste draci tembeli; in plus, personajul central (care, in, basme, era sclipitor) pare a sintetiza, cel putin la inceput, lenea si prostia omeneasca.
Prin urmare, sarac fiind si ocolit de noroc, Danila imprumuta mereu carul (sau alte bunuri trebuitoare) de la fratele bogat. Plictisit si certat mereu de artagoasa lui sotie, fratele bogat 1-a sfatuit pe Prepeleac sa-si vanda boii si, cu banii primiti, sa cumpere alti boi (mai putin frumosi) si un car.