Cum pot fi atenuate unele defecte ale lânurilor

În momentul apariţiei acestor rânduri, campania de tuns din acest an se apropie de sfârşit.
Crescătorii de oi îşi fac socotelile şi planuri pentru viitor.
De regulă, sunt tare nemulţumiţi.
Este şi firesc să fie aşa.
Preţurile la lână au căzut serios, de o lungă perioadă de timp şi nu se întrevăd creşteri spectaculoase în următorii 2 – 3 ani.
în ultimii zece ani, crescătorii de ovine au neglijat producţia de lână, datorită, în principal, preţurilor foarte mici, oferite acestora de cei care achiziţionează lâna.
Efectul pe termen lung a fost că atât cantitatea, cât mai ales calitatea lânii a scăzut îngrijorător de mult.
La cei mai mulţi crescători de oi pe care i-am vizitat am observat la un mare număr de cojoace de lână tunse cu defecte grave.
Tendinţa mondială este de creştere a consumului de lână cu 5% pe an, în special lâna fină.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, este foarte probabil că va creşte substanţial preţul pe kg lână brută (1,5 – 2 € / kg), dar şi exigenţele de calitate.
Pot oare crescătorii de ovine români să reducă în timp scurt frecvenţa cojoacelor de lână cu defecte? Cu siguranţă că da.
Defectele lânurilor pot fi determinate de factori genetici (se transmit la urmaşi) sau de factori negenetici, care pot fi controlaţi uşor de crescător.

Lânuri cu defecte determinate de factori genetici
Lâna împâslită este determinată de aşezarea dezordonată a foliculilor piloşi în piele, ceea ce produce un număr mare de fibre transversale şi, în consecinţă, încâlcirea fibrelor, fie numai în porţiunea de lângă piele, fie pe toată lungimea lor, încât fibrele nu pot fi desfăcute. Acest defect apare mai frecvent la lânurile grosiere, în special la Karakul, dar poate să apară şi la lânurile merinos şi ţigaie. Lâna împâslită se tunde greu şi se rupe în procesul de prelucrare industrială.
Lâna aţoasă se caracterizează prin ondulaţii înalte, măciucate, inegale, având aspectul unui fir de lână deşirat şi o cantitate insuficientă de usuc. Se întâlneşte la ovinele cu lână fină şi rară, în special în regiunea sternului şi a abdomenului. în cazul în care întregul cojoc este format din lână aţoasă, acest lucru constituie indiciu de debilitare a organismului. în industrie, lâna aţoasă se rupe mai uşor la pieptănare şi nu este preferată de utilizatori.
Lâna lipsită de usuc este o lână aspră, friabilă (se rupe uşor), uscată şi aparent rară, datorită impurităţilor pătrunse până la nivelul pielii. Acest defect este asociat cu reducerea secreţiei glandelor sebacee.
Lâna neuniformă este formată din şuviţe neuniforme, iar în cadrul şuviţei, din fibre neuniforme, sub aspectul fineţei şi lungimii. Acest defect este foarte frecvent în turmele neselecţionate de oi cu lâna fină şi semifină.
Lâna colorată nu este preferată în industria textilă, deoarece nu se poate vopsi decât în culori închise şi, în consecinţă, este mai slab plătită. Lâna cu fibre sau mănunchiuri de fibre colorate se întâlneşte frecvent în cadrul rasei Ţigaie, la varietatea bucălaie. Acest defect poate fi uşor depistat şi înlăturat, prin preselecţia mieilor pe baza aspectului şi nuanţei culorii fumuriu închis a lânii.
Lâna cu usuc portocaliu sau brun sau verde are însuşiri tehnologice mai reduse, datorită usucului de slabă calitate, ce protejează insuficient fibrele de lână, care devin friabile.
Reducerea frecvenţei cojoacelor de lână cu defecte genetice se face uşor, prin reforma după tuns a berbecilor şi oilor cu defecte de acest gen sau prin destinarea mieilor care provin de la părinţi cu astfel de defecte, pentru carne.