Prima mare batalie pe care a dus-o Liviu Rebreanu , in afirmarea sa ca scriitor , a trebuit s-o dea pentru stapanirea limbii , deoarece se exprima cu destula stangacie , apeland mereu la regionalisme . Iata cum isi marturiseste bucuria , in scrisoarea adresata familiei , in august 1900, dupa ce fusese admis la Scoala militara din Sopron : « Iubiti parinti , examenul de primire l-am pus . Is luat . E foarte bine . Acuma mi-s imbracat in haine catanesti . Trimiteti si celea camasi »De aici si pana la frazele indelung migalite pentru a inchide in ele « cateva clipe de viata adevarata » este un drum nespus de lung , strabatut de Liviu Rebreanu in nenumarate nopti de veghe , tot scriind si transcriind aceleasi pagini , ani la rand . O asemenea evolutie pune in lumina faptul ca Rebreanu a fost « tipul de scriitor la care cel mai mult izbeste nu dotarea nativa , ci realizarea ei in optime conditiuni . Si aceste conditiuni si le-a creat , impunandu-si un stil riguros de munca , pe care l-a respectat de-a lungul intregii sale vieti . Inceputul a fost chinuitor : « Numai cu multa staruinta am ajuns sa-mi devie biroul meu cu hartia alba o necesitate de viata . Obiceiul mi l-am facut tocmai lucrand la Ion.Obiceiul a devenit pe urma pasiune . O zi in care n-as sta la masa de scris cateva ore mi s-ar parea acuma o zi pierduta ».La romanul Ion a lucrat cu intreruperi 10 ani (1910 – 1920) sau poate chiar mai mult : desi pe coperta unui caiet ce cuprinde note referitoare la romanul Zestrea ( acesta a fost primul titlu pentru Ion ) autorul a scris : 11 august 1910 , marturisirile sale situeaza aceste note in perioada 1908 – 1909 . In timpul redactarii romanului , Rebreanu a alcatuit si lungi liste cu nume de personaje , localitati , paduri , arborele genealogic al unor familii , harta satului Prislop , desene privind casa Glanetasului etc.Transcrierea pentru tipar a inceput-o in 1918 si a realizat-o cu multa exigenta de vreme ce abia in august 1920 ii scria sotiei sale ce se afla in vilegiatura : « … maine duminica seara , ispravesc cu Ion . Mai am 24 de pagini de transcris in total . Ura ! Bine c-am sfarsit. »
Tudor Vianu , amintindu-si de vizitele pe care i le facea scriitorului prin 1919 , noteaza ca « Rebreanu scria atunci , a cincea , a sasea oara , romanul Ion . Munca incepea odata cu caderea serii si continua pana la revarsatul zorilor , cu mare abuz de cafea , de tutun , in cand in cand cu racorirea fruntii infierbantate « . O impresionanta imagine contureaza criticul in continuare , prezentandu-ne pe marele scriitor ca pe u adevarat « faur aburit » : « Cand se arata in lume , Rebreanu parea ca un om beat de munca , iesit parca atunci din galeriile unei mine sau din dogoarea marilor furnale » . Intalnindu-l in perioada cautarilor de sine , Vianu marturisea ca a invatat de la mai varstnicul sau confrate « ce fel de activitate omeneasca este munca literara si ce virtuti omenesti impune aceluia care i se consacra ».
Toate operele sale de mari proportii s-au desavarsit de-a lungul multor ani de apriga migala . Padurea spanzuratilor a fost scrisa in perioada 1918 – 1922 si scriitorul a avut puterea sa elimine chiar in versiunea ultima pagini ce i se pareau ca strica armonia constructiei : a renuntat la scrisoarea pe care Apostol Bologa o trimitea mamei sale inainte de a fi spanzurat , precum si la scenele finale , in care Ilona se ducea sa planga pe mormantul iubitului ei .
Adam si Eva s-a dezvoltat dintr-o incercare de roman , intitulat Sarpele ( 1917 ) , caruia i s-a adaugat o nuvela inspirata de o ciudata intamplare traita de autor in septembrie 1918 , la Iasi . Purtat mult timp in minte si magalit apoi pe hartie , dupa o prealabila documentare asupra diferitelor epoci in care se petrece actiunea .
Cea mai lunga gestatie a avut insa Rascoala . Ideea de a scrie o asemenea lucrare i-a venit autorului inca de pe cand era in Ardeal si planuia romanul Zestrea . Citind articole referitoare la rascoala , a inteles ca problema pamantului este « mai vasta , mai variata si mai trainica » decat incerca sa o schiteze prin framantarile lui Ion . S-a hotarat atunci sa scrie o trilogie , in care volumele « urmau sa fie legate intre ele prin fire destul de solide , incat sa le tina laolalta si in acelasi timp destul de elastice , ca fiecare parte sa poata exista independent de celelalte » . Alte preocupari insa l-au indepartat de realizarea unui asemenea proiect : stabilirea sa la Bucuresti si lupta pentru existenta . cand a reusit sa se acomodeze cu noua viata si sa-si gaseasca un rost , a reluat firul gandurilor toarse « acasa » , dar de aceasta data , mai putin ambitios , si-a zis ca o drama se scrie mai usor decat un roman si mai cu seama decat o trilogie ; i-a fixat si titlul : Taranii .
S-a reintors atunci ( in 1913) la paginile romanului Zestrea , dar simtind ca va trebui sa migaleasca ani si ani la o asemenea lucrare , l-a ademenit din nou gandul de a realiza mai repede o piesa de tatru . Povestea lui Ion al Glanetasului ii era insa prea adanc intrata in suflet pentru a se putea elibera de ea altfel decat asternand-o pe hartie . Si asa va face , in ani lungi si grei , scriind si rescriind .

Referatul Cum a muncit Liviu Rebreanu la operele sale de mari proportii - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.