Apollo - divinitate anterioară epocii greceşti şi apărută în panteonul grec - era originar din Asia Mică (în cultele ce i se dedicau în Grecia purta peste 200 de nume). Cumula o mulţime de atribute, după localităţile unde era venerat; zeu al înţelepciunii, îi inspira pe prezicători , pe cântăreţi şi pe muzicanţi; ca zeu al agriculturii proteja vitele şi vegetaţia. Etern tânăr şi frumos, dar arogant şi violent, cu numeroase aventuri sentimentale la activ, Apollo a fost văzut de artişti ca prototipul frumuseţii atletice. -Hermes, figură pitorească dar nu prea importantă în panteonul olimpic, era mesagerul zeilor şi dăruitor de bogăţii păstorilor; mai târziu a devenit protectorul drumurilor şi al călătorilor, al comerţului, al negustorilor şi -printr-o asociaţie maliţioasă - al hoţilor. El a inventat flautul, precum şi lira, pe care apoi a adaptat-o Apollo. - Foarte puţin popular era Ares, sângerosul şi distrugătorul zeu al războiului, urât de toţi: slujitorii lui erau Spaima şi Groaza. A avut o aventură nefericită cu Afrodita; n-avea locuri importante de cult şi nici sculptorii nu 1-au reprezentat decât foarte rar. - în fine, Hefaistos, făuritorul zeilor din Olimp, zeul focului şi al tuturor meşteşugarilor - mai ales al topitorilor de metale (la origine fusese, în Asia Mică, un demon al focului). Era o divinitate binefăcătoare şi se bucura de multă popularitate. Teseionul din Atena - cel mai bine păstrat dintre toate templele greceşti - îi era dedicat lui.