``Prin gura sa vorbeşte un singur om, simbolizând o societate arhaica, dar spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată de toate instituţiile ei``. George Călinescu

Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani, în familia avocatului Sadoveanu şi a Profirei Ursachi, ce provenea din neam de răzeşi. Urmează gimnaziul la Fălticeni, apoi cursurile liceului naţional din Iaşi. În 1904 se stabileşte la Bucureşti, se căsătoreşte si va avea 11 copii. În acelaşi an are loc debutul editorial cu 4 volume deodată: ``Povestiri``, ``Dureri înăbuşite``, ``Crâşma lui moş Precu``, ``Scurte povestiri despre ţărani, vânători, hoinari, oameni bătuţi de soarta``, ``Şoimii``, roman al cărui subiect va fi reluat mai târziu.
Nicolae Iorga apreciind debutul bogat al tânărului spune că anul 1904 este declarat ``anul Sadoveanu``. Colaborează la revista ``Sămănătorul``, dar se va simţi mai apropiat spiritului ``Vieţii româneşti``. Este o vreme director al Teatrului Naţional din Iaşi, iar 1921 devine membru al Academiei Române. Moare în anul 1961.
Epoca în care scrie Sadoveanu este epoca marelui roman realist dar şi a romanului modern. Mihail Sadoveanu este un scriitor cu individualitate distinctă în literatura româna şi cea universală. Este un realist cu viziune romantica şi un romantic ce aduce detalii ca un realist, un contemplativ: ``El are realismul lui Balzac şi melancolia unui romantic, meditaţia aspra a lui Miron Costin, voluptatea senzoriala a lui Rabelais. E precis ca un pictor flămând şi inefabil ca un muzician, un creator de atmosferă, un analist al sufletelor impenetrabile, un dramaturg în proză, un cunoscător al individului şi al colectivităţii, al grupurilor arhaice şi al societăţii moderne, un înţelept oriental, vorbind în pilde şi un critic al ordinii sociale nedrept``. (George Călinescu).
Mihail Sadoveanu evocă istoria unui popor, dându-i dimensiuni mitice, individualizând-o. Este în primul rând povestitor, iar povestirea capătă rezonante de poem sau baladă, păstrând accente de revoltă şi un profund sentiment de nemulţumire, generat de nevoia de libertate.
Sadoveanu priveşte istoria nu ca pe o realitate trecută, aducătoare doar de nostalgie poetica, ci ca pe un fenomen etern, în veşnică mişcare, cu lumină intensă pe anumite secţiuni, cu pete întunecate de grea umbră.
Sadoveanu meditează asupra faptelor istorice, naţionale, din perspectiva viitorului sau al prezentului lui.
``Tara lui rămâne Moldova, cu toata istoria ei materială şi spirituală. Dacă din opera lui Balzac s-a învăţat mai mult decât din toate tratatele ştiinţifice despre ascensiunea şi declinul burgheziei franceze, în opera lui Sadoveanu se regăseşte întreaga evoluţie istorică, socială şi politică a poporului roman``.
Eroii lui Sadoveanu sunt exponenţi ai unor categorii, tipuri sau arhetipuri exemplare pentru umanitate prin faptele lor; autorul a creat o lume prin Vitoria Lipan, Tudor Şoimaru, Ştefan cel Mare, răzeşi şi boieri, pescari, haiduci, militari, popi, avocaţi, negustori. Autorul urmăreşte condiţia socială şi cea istorică a individului, descriind lumea satului şi a târgurilor de provincie, realităţile prezente dar şi cele ce aparţin istoriei sau unui trecut imemorial pe care documentele nu îl pot atesta.
Originalitatea operei este dată de capacitatea scriitorului de a se contopi cu lumea evocată, astfel încât un singur narator povesteşte viaţa din trecut şi cea de azi.
Sadoveanu este un scriitor de tip arhaic atras de „epopeic, mitic şi tragic”. Epopeea neamului românesc, epopeea sadoveniană are la bază o existenţă paşnică, desfăşurată în cadrul spaţial al unei geografii milenare, dar în permanent contact spiritual cu toată lumea.
Fiu al pământului glorios al Moldovei, Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de prolific, lăsând posterităţii o operă monumentală ce se întinde pe o jumătate de secol. Garabet Ibrăileanu concluziona încă din 1923 că „literatura domnului Sadoveanu are amploarea unei întregi literaturi, a literaturii unui popor, ca şi cea populară”.
Mai târziu George Călinescu aprecia că „esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în grandoare”.
Scriitorul a fost asemuit de nenumărate ori cu un uriaş sau cu o putere a naturii ce te reţine prin vigoarea, intensitatea şi dimensiunea ei, un adevărat Ceahlău al literaturii. Opera sa privită în întregul ei, cuprinde oameni din toate straturile sociale şi din toate zonele geografice ale ţării.
Temele operei sadoveniene sondează „experienţa artei populare şi acelei culte, ce se repetă în variante”. (George Călinescu).
Sadoveanu ştie să vadă în orice bine un virtual malefic şi din orice rău ştie să scoată ceva bun, astfel încât, ansamblul, în veşnică schimbare, rămâne veşnic neschimbat. De aici liniştea, acea linişte grandioasă derivând dintr-un orientalism fundamental. Opera sa, definibilă printr-o curbă ascendentă, este o bucurie a triumfului. Aproape fiecare capodoperă, luată în sine, şi toate la un loc, înalţă, date fiind corespondenţele lor secrete, dat fiind universul lor, de o granitică soliditate şi armonie interioară, câte o bazilică a Soarelui. Eposul homeric şi al celor „1001 de nopţi”, Sadoveanu îi opune nu fără o anume tangenţă cu simbolismul imanent al epopeelor orientale sau cu riguroasele construcţii tolstoiene, o viziune arhitecturală de construcţie pe trei dimensiuni. Toate marile sale opere sunt rotunde, unitare, suficiente lor înşile şi în acelaşi timp asemănătoare una celorlalte.
„Toţi avem încredinţarea că Sadoveanu e un mare poet al naturii. Îl socotesc ca pe unul dintre cei mai grandioşi contemplatori ai frumuseţelor universului din literatura de pretutindeni si de oricând. Priveliştile şi simfoniile naturii sunt în cărţile sale infinite, opera lui însăţi e o ţară pe care o străbatem mereu, uimiţi de splendoarea şi de ineditul ei”. (G. Călinescu)
Condiţia socială a individului cuprinde operele de debut şi cele în care sunt prezentate dramele orăşenilor. Mediul rural este prezentat la Sadoveanu în „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu”, „O istorie de demult”, „La noi la Viişoara”, „Baltagul”. Dacă Slavici şi Rebreanu au prezentat satul şi ţăranii în procesul de pătrundere a capitalismului, Sadoveanu descrie retragerea ţăranilor din faţa civilizaţiei, precum şi sentimentul dezrădăcinării şi al alienării.
Sadoveanu nu construieşte caractere, el descrie „crizele şi pasiunile elementare” (G. Călinescu), drame ale dezechilibrului sufletesc, provocat de dezrădăcinare; ca şi poporaniştii scriitorul neagă oraşul, considerat ca un spaţiu al înstrăinării.
Satul sadovenian este văzut în procesul de pauperizare a ţăranului în lupta cu administraţia, cu boierii. În primele creaţii inspirate din lumea satului, se resimt influenţe naturaliste. Odată cu volumul „Crâşma lui Moş Precu” scriitorul insistă asupra explicării relaţiilor sociale dintre personaje, opera devenind un adevărat studiu social, moral şi psihologic. Imaginea sumbră şi apăsătoare, desfăşurată sub un cer cenuşiu, o găsim şi în schiţele, nuvelele, romanele ce abordează lumea provinciei. Între lumea satului şi cea a târgului nu e o mare deosebire, având în vedere că târgul este un sat mai mare, cu oameni gospodari, în toată puterea cuvântului, care „ţeseau, urzeau, ….”.

Referatul Contributia lui Mihail Sadoveanu la dezvoltarea romanului romanesc interbelic - romana pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.