Contractul constituie principalul izvor de obligaţii. Importanţa să ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaţii dintre persoanele fizice şi juridice se învederează în toate domeniile de activitate, de la cele mai simple nevoi ale oamenilor (ca procurarea celor necesare traiului) până la dezvoltarea unei economii de piaţă competitive şi la stabilirea relaţiilor internaţionale în cele mai diferite domenii. Contractul ce guvernează desfăşurarea activităţii de creditare a societăţilor bancare este contractul bancar. Prin Legea nr. 2/1979 se prevede că relaţiile de credit între bănci şi unităţile economice se stabilesc pe bază de contracte. Datorită caracterului administrativ birocratic de acordare a creditelor în acea perioadă, această prevedere nu s-a respectat decât pentru un timp şi fără consecinţe în planul activităţii de creditare. Contractele bancare sunt, în mod normal, contracte de adeziune, adică, clientul (întreprinzătorul) aderă la un contract tip stabilit de către bancă. Totuşi, contractul nu este completamente încheiat prin simpla manifestare de voinţă şi adeziune a clientului, căci banca îşi rezervă libertatea de a perfecta contractul în funcţie de aprecierea sa asupra valorii clientului referitoare la moralitatea şi solvabilitatea acestuia. Contractele bancare sunt contracte de durată, adică execuţia lor se prelungeşte în timp, astfel încât factorul timp este un element esenţial al contractului de credit. Atunci când în contract nu a fost prevăzut un termen, se aplică principiul după care fiecare din părţi este liberă de a pune capăt raporturilor rezultate din contract printr-o declaraţie de voinţă. Contractele bancare, atunci când comportă plăţi prin conturi curente implică repetarea de operaţiuni fără modificarea contractului de bază. Este vorba, în acest caz, de un credit numit disponibil curent, prin care banca se găseşte la dispoziţia clientului său care utilizează creditul prin acte succesive. Ca oricare alt contract de prestări servicii, şi contractul de servicii bancare presupune o obligaţie de informare şi de sfătuire a clientului de către bancă. Între această obligaţie şi serviciul bancar prestat există o strânsă legătură, în sensul că acest serviciu este completat pentru a-l face cât mai util clientului. Obligaţia se restrânge la informaţiile şi sfaturile ce privesc serviciul contractat: în ce condiţii este prestat şi dacă acest serviciu este adecvat nevoilor clientului, efectele juridice ale serviciului contractat, alternativele posibile, astfel încât opţiunea clientului să fie exprimată în deplină cunoştinţă de cauză. Banca informează şi sfătuieşte clientela asupra mijloacelor strâns legate de serviciul prestat, dar nu şi asupra gestiunii patrimoniului clientului, nici asupra ţelurilor pe care le are în vedere acesta în activitatea sa comercială, nici asupra rezultatelor acestei activităţi. Obligaţia băncii de a păstra discreţia asupra informaţiilor pe care le deţine cu privire la clientelă, indiferent de fundamentul ei juridic, legal sau contractual, este legată de dubla calitate a băncii: aceea de confident necesar şi aceea de prestator de servicii. În calitate de confident necesar, banca este obligată să nu divulge informaţiile confidenţiale, bune sau rele, indiferent dacă divulgarea acestora ar fi sau nu de natură să-l prejudicieze pe client. Ca prestator de servicii, banca este obligată să se abţină de a divulga orice informaţie despre client, chiar neconfidenţială, dacă această informaţie ar putea fi utilizată contra clientului. Obligaţia de discreţie incumbă, nu numai personalului societăţilor bancare, ci şi celorlalte persoane, care, în orice mod, obţin informaţii intrând în sfera secretului bancar. Această obligaţie de nedivulgare este completată cu obligaţia de a nu folosi aceste informaţii nici pentru sine, nici pentru altul, atât în timpul activităţii în serviciul băncii, cât şi după încetarea acestei activităţi. Opozabilitatea secretului este, în principiu, generală. Conform art. 47 din Legea nr. 33/1991, dezvăluirea secretului profesional se poate efectua dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii: a) să fie cerută de o autoritate judiciară în cadrul unei proceduri judiciare; b) să fie autorizată de consiliul de administraţie a băncii căreia i s-a cerut. Privitor la modificarea contractelor bancare, de regulă, acestea conţin clauza prin care banca îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral unele din prevederile acestora.

Referatul Contractul bancar - particularitatile contractului bancar - economie pe care doriti sa-l downloadati nu este gratuit. Alegeti una din modalitatile de plata de mai sus pentru a primi codul pentru descarcarea referatului.

Va rugam sa introduceti o adresa de mail valida. Referatul cumparat va fi trimis si la adresa de mail pe care o veti spefica, descarcarea acestuia incepund in momentul in care dati click pe butonul 'descarca', dupa ce ati completat toate datele necesare.