Pentru a fi rentabil (aşa cum se întreba Ion, antreprenor agricol în devenire), în orice activitate economică trebuie ca producţia să fie cât mai mare, cu costuri cât mai mici, iar produsul obţinut să se încadreze în cerinţele de calitate ale pieţei.

Baza genetică şi recolta de calitate
Pentru a fi rentabilă, cultivarea grâului trebuie să întrunească aceleaşi condiţii. Atenţie îînsă: “producţia cât mai mare” nu trebuie să se confunde cu “producţia cea mai mare”, aceasta din urmă contând numai pentru concursuri.
În ceea ce priveşte calitatea grâului, reputaţii profesori Mureşan T. şi Craciun T. în cartea “Ameliorarea specială a plantelor” precizează că “sinteza proteinelor este controlată de gene multiple, puternic afectate de condiţiile de mediu” şi că “ sistemul genetic al diferitelor caracteristici elementare de calitate este poligenic şi aditiv”.
Altfel spus, calitatea grâului este condiţionată genetic şi influenţată de condiţiile de sol, climă, tehnologie, atacul bolilor şi dăunătorilor. Deci pentru a avea şansa de a recolta grâu de calitate este absolut necesar să cultivăm un soi care are potenţialul de a dezvolta calitate şi să-i creem condiţiile de punere în valoare a acestui potenţial. Baza genetică este o condiţie necesară, dar nu suficientă. Baza genetică, deci un soi cu potenţial de calitate, este de fapt condiţia esenţială, pentru că de la un soi fără potenţial de calitate nu vom obţine o recoltă de calitate indiferent de condiţiile pe care i le-am crea.
De exemplu, dacă trebuie să ne deplasăm de la Timişoara la Bucureşti în două ore (aceasta fiind condiţia de calitate care se cere) trebuie să ne urcăm în maşină, să cumpărăm bilet, să mergem la aeroport şi să ne urcăm în avion (acestea fiind condiţiile necesare). Deci avem posibilitatea să fim la Bucureşti în două ore, dar nu vom fi la Bucureşti dacă nu îndeplinim condiţiile necesare.
Acest adevăr a fost enunţat în urma unor cercetări riguroase şi s-a confirmat ulterior în urma analizei probelor de recoltă din experienţe riguroase. Aceste experienţe au fost făcute cu mai multe soiuri de grâu, în mai multe localităţi şi în mai mulţi ani. Experienţele riguroase sunt acele experienţe în care un soi se seamănă de mai multe ori, în repetiţii randomizate. Mărimea parcelei este strict determinată şi limitată pentru ca toată experienţa să fie aşezată pe un sol cât mai uniform. Toate verigile tehnologice sunt identice şi se execută în aceeaşi zi peste toată experienţa. Rezultatele au fost publicate în lucrări de specialitate de către o serie de cercetători, printre care Dr. Mihaela Tianu şi colaboratorii, Dr. Camelia Luminiţa Popov, cu precizarea că indicii chimici influenţează indicii reologici. Deci se poate aprecia că aceştia din urmă sunt arbitrii imparţiali care ne dau imaginea adevărată şi completă a calităţi.
În funcţie de calitate, determinată pe baza analizei unor indici de calitate strict determinaţi, grâul se încadrează în grupe valorice (6 sau 7, cu specific de ţară).

Calitatea grââului - „scăpată“ de legislaţia în domeniu
Acum să ne grăbim spre avion şi să mergem la Bucureşti să spunem lucrurile de mai sus şi celor care au elaborat Hotărârea nr. 1336 din 27 noiembrie 2002 privind instituirea Sistemului naţional de gradare a seminţelor de consum. În opinia mea, acest act normativ înlocuieşte un sistem determinabil cu unul evaziv şi are cel puţin două mari “scăpări”.
• nu defineşte calitatea
• nu stabileşte preţuri de referinţă pentru grupele de calitate
Art. 19 are următorul conţinut: “Factorii de gradare şi limitele valorice ale acestora se analizează de Comisie până la data de 30 aprilie a fiecărui an, pentru a stabili dacă aceştia se menţin sau se modifică”.