1) Cărbunele este o roca foarte neobisnuita,din doua motive. In primul rând ,este formata din materii organice ţesuturi odinioară vii, si in al doilea rând spre deosebire de alte roci, arde si degaja căldura.
Cărbunele a reprezentat primul combustibil utilizat in timpul revoluţiei industriale si a jucat un rol foarte însemnat in dezvoltarea marilor tari industrializate.Carbunele conţine carbon, care-i si conferă acea culoare neagra,caracteristica,si gaze inflamabile cum ar fi hidrogen, azot si oxigen.
Cea mai mare parte a cărbunelui s-a format in urma cu aproximativ 360-286 de milioane de ani, intr-o perioada numita de geologi era carbonifera tocmai din cauza cantitatilor imense de cărbune care s-au format atunci. Acesta a luat naştere din pădurile tropicale preistorice, ce creşteau pe pământurile mlastinoase. Padurile se compuneau din arbori foarte diferiţi de cei care trăiesc in zilele noastre. Cea mai mare parte a lor erau arbori-feriga giganti.Existau,de asemenea, si arbori de coada calului giganţi, dar si multe alte plante mai mici. După moarte, ferigile uriaşe celelalte plante cădeau in apele mlastinoase. Aceste ape erau foarte sărace in oxigenul care favorizează acţiunea bacteriei ce produce putrefacţia, astfel încât arborii-feriga au putrezit foarte încet si s-au transformat in turba, primul stadiu de formare al cărbunelui. In timpul formarii turbei apare o degajare de gaz de mlaştina numit gaz metan. Pentru a se transforma in cărbune , turba trebuie sa fie presata. Un strat de turba cu o grosime de 10 si 15 metri va forma un strat de cărbune de doar un metru grosime. Primul stadiu al comprimării a avut loc in mlaştinile primitive, o data cu depunerea unor straturi succesive de vegetaţie intrata in putrefacţie, comprimând straturile inferioare sub greutatea lor. In perioada carbonifera scoarţa Pamatului a suferit o serie de transformari. In timpul uneia dintre aceste perioade, turba a fost acoperita cu nisip si mal. Straturile de pamant si turba au fost îngropate sub mari pentru ca mai apoi sa revină din nou la suprafata.. In timp se formau noi mlaştini
si noi straturi de turba. Acest proces numit sedimentare ciclica s-a produs de mai multe ori.

In regiunile carbonifere exista un număr de zăcăminte situate unul deasupra celuilalt, cuprinsa intre straturi de roca sedimentara. Unele straturi de cărbune au o grosime de doar cativa milimetri, altele au grosimi de cativa metri.
Exista trei categorii de cărbune .Tipurile acestora depind de gradul in care cărbunele s-a modificat in timp. Lignitul numit si cărbune brun după culoarea lui, este cel mai puţin modificat si are cel mai mic conţinut de carbon de aproximativ 30%. In timpul arderii acesta degaja mult fum si relativ putina căldura.
Huila este cea mai răspândita si degaja cea mai multa caldura.Acest cărbune are de obicei straturi alternante întunecoase si lucioase. Benzile lucioase erau la baza material lemnos, iar straturile întunecoase s-au format din ramasitele plantelor mai mici. Huila conţine si un alt compus, mai puţin dur, asemănător cu mangalul :acesta face cărbunele sa murdărească in timpul manipulării.