Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic, figura cea mai importantă a literaturii româneşti în perioada paşoptistă. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedeşte că a fost un călător pasionat cu „instinct de nomad” şi posedat de „demonul turistic” ( G. Călinescu )
Tema acestei opere este contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre frumuseţea rară a locurilor şi starea de înapoiere a oamenilor.
În această operă autorul ne prezintă călătoria făcută de un francez pe teritoriul Valahiei, un ţinut adâncit în întuneric şi populat de canibali. Motivul acestei călătorii „primejdioase” este spiritul de aventură, curiozitate şi dorinţă de cunoaştere.
Autorul foloseşte motivul călătorului străin care vizitează locuri noi. Acesta permite o percepţie critică şi satirică a propriei lumi atribuită unei priviri exterioare sau prin comparaţie cu o lume edenică.
Ocupaţia călătorului este pictor, acesta permiţând autorului să creeze o descriere mai exotică a locurilor prin ochii călătorului.
Contrastul în operă este redat prin mai multe elemente contradictorii: imaginea iniţială a sălbăticiei şi imaginea unei societăţi civilizate, drumul în căruţă, satul, cazarea, plimbarea pe lac cu vaporul şi balul, spiritul de aventură iniţial şi liniştea sufletească de după bal, frumuseţea edenică şi înapoierea oamenilor.