Al Doilea Război Mondial în Asia

În 1828 – 1829, Chiang Kai-Shek, liderul Gomindang-ului, principalul partid politic chinez, s-a impus în poziţia de conducător al Chineicu acordul celorlalte forţe politico-militaredin ţară. Singurul opozant a fost Partidul Comunist Chinez. Pentru japonezi, acest lucru era un posibil dezastru.
China avea o populaţie de peste 10 ori mai mare decât cea a Japoniei, însă economia şi sistemul politic slab dezvoltate ale acesteia au făcut ca Japonia să devină puterea dominantă în Asia de Est. Japonia s-a alăturat puterilor occidentale în stabilirea unor tratate care îi ofereau anumite privilegii în China. Cu toate acestea, Tchang Kai-Chek s-a angajat el însuşi să modernizeze China şi să pună capăt unor astfel de tratate. În 1930 acesta dobândea autoritatea necesară săvârşirii acestor transformări. În următorii 9 ani, tensiunea s-a intensificat între Japonia şi China, şi a condus la conflicte.
Invadarea Chinei de către Japonia, în iulie 1937, în urma unei ciocniri între trupele japoneze şi chineze la Podul Marco Polo lângă Peking, a dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în Asia. Prima ciocnire a avut loc în 7 iulie, iar în următoarele 3 săptămâni s-au succedat câteva conflicte armate. Pe 28 iulie 1937 a izbucnit o luptă însemnată pentru controlul asupra Peking-ului. Japonezii i-au forţat rapid pe chinezi să abandoneze Peking-ul, iar pe 7 august 1937 trupele japoneze au