La 7 martie 1936, Germania, violand nu numai Tratatul de la Versailles, ci si acordurile de la Locarno, reocupa zona renana demilitarizata. In fata actiunii unilaterale a Germaniei ar fi trebuit sa se decreteze mobilizarea, sa se lanseze un ultimatum si, la nevoie, sa se recurga la forta.
Atat Franta, cat si Marea Britanie trec prin dificultati, insa raman democratii. In Franta, in 1934, dupa diverse rebeliuni provocate de extrema dreapta, partidele de stanga se unesc intr-un Front Popular, care castiga alegerile din 1936. Cu prilejul Conferintei de la Munchen, Franta si Anglia il lasa pe Hitler sa acapareze o parte a Cehoslovaciei: Germania ia Boemia, adica regiunea unde cehii isi construisera fortificatiile permanente. Boemia este anexata Germaniei sub forma unui protectorat, la 15 martie 1939.
La 3 septembrie 1939 se proclama mobilizarea si se declara razboi.
In data de 10 mai 1940, generalul Gamelin, comandantul suprem al armatei franceze primeste stirea ofensivei germane asupra Frantei. Raportul global de forte parea indeajuns de echilibrat. Statul major francez stia ca inamicul isi sporea diviziile blindate de tancuri (Panzerdivisionen), dar eforturile lui s-au indreptat in
-2-
directia constructiei unei linii de fotificatii perrmanente. Armatele franceze se asteptau la o ofensiva in sectorul Sedan. In realitate, principala ofensiva a germanilor se dezlantuie brusc in cu totul alt sector, in Ardeni. Hitler invadeaza cu armatele sale alte 3 state: Belgia, Olanda si Luxemburg. Aceasta lovitura de teatru scoate la iveala eroarea planului francez care preconiza ca batalia decisiva se va desfasura in regiunea Belgiei de mijloc. Deplasarii trupelor germane, care se face cu viteza tancurilor si avioanelor, Gamelin nu poate opune decit deplasarea lenta bazata pe cai ferate si marsul infanteristilor.
Sub raport de forte, Franta avea construita din 1929, din initiativa ministrului de razboi, de la care a imprumutat numele, Linia Maginot, care se intindea de la St. Louis – Bale pina la Longuyon si ducatul de Luxemburg.
La 13 si 14 mai, nemtii trec Meuse. Francezii se bizuiau pe greutatea ce o reprezinta strabaterea cu forte mari a regiunii Ardeniei, accidentata si fara drumuri. Nemtii trec insa datorita podurilor ramase nedistruse din lipsa de timp si acelora improvizate de genistii germani.
La 14 mai, frontul francez e strapuns pe o lungime de 60 – 80 km. Drumul spre Paris era deschis. Dar inamicul se indreapta in continuare sore Sud ca sa prinda astfel, intr-o gigantica “plasa”, o buna parte din armata franceza, cea engleza si cea belgiana. Patru zile I-au fost suficiente Germaniei sa scoata din lupta o armata care de 20 de ani trecea drept cea mai buna din Europa.